„Ușor cu pianul pe scări”, varianta de la Focșani. Unde a fost surprinsă imaginea și de unde vine expresia
Un pian marca CM Schröder Sankt Petersburg a apărut recent într-o scară de bloc de pe B-dul Unirii nr. 5 din Focșani.
„Expresia «ușor cu pianul pe scări» are mii de atestări în internet, multe dintre acestea trimițând la titlul unui volum de cronici literare publicat de Marin Sorescu în 1985 (și reeditat între timp). În discuțiile stârnite în jurul sensului și originii expresiei, unii comentatori se întreabă dacă aceasta exista dinainte sau dacă nu cumva s-a impus doar datorită volumului lui Sorescu. Pot depune mărturie că expresia glumeață circula în anii ’80 în limbajul colocvial și apărea chiar în presă; nu am notat însă, pe atunci, ocurențele ei, iar în revistele și cărțile scanate pînă acum de diferite biblioteci nu este încă atestată.
Expresia este o invitație la calm, prudență, temperare a grabei, realizînd un act pragmatic de tipul sfatului sau al avertizării: «mai ușor cu pianul pe scări, cînd vorbiți de calitatea profesorilor» (edupedu.ro). Cel mai adesea este folosită, ironic, pentru a manifesta neîncrederea față de spusele interlocutorului. În cazul cărții lui Sorescu, rămîn deschise mai multe interpretări ale titlului, în general legate de dificultatea de a scrie cronici literare (destul de acide) despre autorii contemporani iritabili sau influenți.”-Rodica Zafiu-dilemaveche.ro
Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București
Citiți despre: Schröder (fabrica de piane)-Sursa:wikipedia-org
Fabrica de piane CM Schröder (denumită producătoare rusă și К.М.Шрёдер) din Sankt Petersburg este un fost producător de piane de concert și piane cu coadă din Sankt Petersburg. Fabrica a fost fondată de Johann Friedrich Schröder din Stralsund în 1816-1818 [1] . Aceasta o face a doua cea mai veche din aproximativ 60 de fabrici de piane numai din Sankt Petersburg, după fabrica lui RA Diederichs Schröderische Fabrik a fost unul dintre puținii producători ruși de piane din capitala de atunci, care a avut, de asemenea, succes internațional și a furnizat tribunalelor din Austria, Germania și Danemarca. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, Schröder a devenit cel mai mare producător de piane din Rusia prerevoluționară.
Poveste
Johann Friedrich Schröder a produs inițial doar piane în formă de panou, mai târziu și sub formă de pian cu coadă. Fiul său Carl Michael Schröder a învățat meseria de la tatăl său și mai târziu a lucrat pentru domnii Pape și Henry Herz la Paris și Erard la Londra. După moartea tatălui său, CM Schröder a preluat conducerea fabricii de pian în 1852 și a îmbunătățit semnificativ instrumentele. [2]
S-a mutat într-o zonă nouă din sudul Sankt Petersburgului, pe Mayorovi Prospekt, unde și-a deschis și un magazin. În 1862 a fost primul din Rusia care a început să turneze cadre din fontă în piane. Pentru unele dintre modele a folosit „construcția americană”. Fabrica de piane a lui Schröder a produs aproximativ 350 de piane în jurul anului 1872, în mare parte piane cu coadă, dar și piane verticale, și a angajat 118 muncitori și 43 de dealeri și furnizori. Datorită dezvoltării rapide pe piețele internaționale, forța de muncă s-a dublat în jurul anului 1900, iar instrumentele fabricate pe an au crescut la aproximativ 1000.
La Expoziția Mondială de la Viena a fost expus un pian de concert cu corzi încrucișate cu mecanism de repetiție.
„Acest pian cu cotă a fost, fără îndoială, unul dintre cele mai bune oferite de expoziție în ceea ce privește construcția pianelor și s-a ridicat cu mult deasupra tuturor celorlalte mărci rusești. Pe lângă sonoritate, sunt deosebit de demne de remarcat nivelul tonului și modul ușor de a cânta. [3] ”
În jurul anului 1876, CM Schröder a cumpărat o casă la Nevsky Prospect 52, cea mai importantă stradă comercială din Sankt Petersburg, unde și-a deschis un nou magazin. După moartea lui CM Schroeder în 1889, fiii săi Karl, Johann și Oscar au devenit proprietarii companiei. Cel mai mare dintre frați, Karl Karlowitsch, a lucrat multă vreme în cele mai mari fabrici străine de piane. A preluat continuarea producției și conducerea tehnică a companiei.
În 1900, frații au fondat casa comercială KM Schröder pentru funcționarea fabricii și a companiilor comerciale, care își aveau filialele în Varșovia și Odesa. În primăvara anului 1903, Karl Karlovich a părăsit compania și a cumpărat pentru mulți ani fabrica principalului concurent al lui Jakob Becker din Sankt Petersburg. În 1918, fabrica de piane CM Schröder a fost naționalizată de Consiliul Economic Național al Districtului de Nord (Сове́ты наро́дного хозя́йства). Proprietarii au plecat din țară. Din 1926, fabrica a purtat numele de Lunacharsky , un comisar al poporului pentru educație în Uniunea Sovietică (Фабрика музыкальных инструментов имени А. В. Луначарскогорского).
O mărturie specială a pianelor Schröder poate fi găsită în filmul Panzerkreuzer Potemkin de Serghei Eisenstein . Acolo, un pian Schröder poate fi văzut în meseria ofițerilor , chiar înainte de sfârșitul actului al doilea.
Numere de serie și desemnări ale capacelor
1852 - 3000 [2] . În 1898, Nicolae al II-lea (Rusia) a donat soției sale Alexandra Feodorovna un pian regal Schröder bogat pictat, cu numărul 17003 . Întreaga suprafață a acestei aripi a fost acoperită cu picturi ale mitului lui Orfeu pictate de artistul Ernst Friedrich von Liphart , mai târziu curatorul șef al Ermitajului . Din 1875 pianele drepte și cu coadă sunt numerotate în seria 3000. Din 1880 a fost fabricat al 6000-lea pian, din 1890 al 9000-lea, din 1898 al 17000-lea, din 1901 al 19000-lea, din 1910 al 29000-lea, din 1915 al 34000-lea. [4] În ciuda rusificării în imperiul țarist, numele de pe capacul de deasupra tastaturii au rămas în ortografia germană până când producția a fost întreruptă. De aceea multe piane Petersburg din acea vreme poartă nume germane precum Diderichs, Muhlbach , Becker, Tresselt sau Liichtenthal
Premii
- 1839: Medalie de argint la Expoziția Industrială de la Petersburg.
- Din 1867: Furnizor la curtea țarului [3] , numire ca furnizor al Institutului Imperial Maiden.
- 1865: o medalie de argint la Expoziția Industrială din Petersburg
- 1861: diploma de onoare
- 1865: Medalie de argint la Expoziția Industrială de la Moscova
- 1870: cel mai înalt premiu la Expoziția Generală Rusă, aripile au fost lăsate să poarte stema țaristă de atunci încolo.
- 1870: Medalie pentru realizări meritorii la Expoziția Internațională de la Kassel.
- 1872: Mare medalie de aur la Expoziția Politehnică de la Moscova
- 1872: la Expoziția Internațională de la Londra, singurul premiu acordat a fost diploma de onoare de competență
- 1878: La Expoziția Mondială Industrială de la Paris, un pian Schröder a câștigat Marele Premiu, iar Schröder însuși a fost inclus în Legiunea de Onoare
- Iunie 1880: Cavaler în Legiunea de Onoare, titlul „Furnizor al Curții Majestății Sale”.
Surse
- Martha Novak Clinkscale: Producătorii pianului. Vol. 2: 1820-1860. Clarendon, Oxford 1999, ISBN 0-19-816625-7 , p. 335.
- Anne Swartz: Producătorii de piane în Rusia în secolul al XIX-lea. Rowman & Littlefield, 2014, ISBN 978-1-61146-158-9 , p. 28.
- Sergeev MV Fortepiannyy maestru Johann Friedrich Schröder (1785–1852): K 200-letiyu osnovaniya firmy «CM Schröder» [Faucătorul de piane Johann Friedrich Schröder (1785–1852): 200-a aniversare a Companiei de pian «CM Schröder»]. Muzykovedenie [Muzicologie]. 2016. № 9. P. 43-49.
- Sergeev MV Fortepiannaya firma «CM Schröder» v 1852-1889 gg. v poiskakh sovershennogo instrumenta i vseobshchego priznaniya [Compania de pian «CM Schröder» pentru a căuta pianul perfect și recunoașterea generală în perioada 1852–1889]. Muzykovedenie [Muzicologie]. 2017. № 3. P. 22-33.
- Sergeev MV Utrachennaya zhemchuzhina russkoy muzykalnoy kultury: firma «CM Schröder» v poslednie gody deyatelnosti (1885–1918) [A Lost Pearl of the Russian Musical Culture: The "CM Schröder" Piano Building Company in Its Later Years (1885–1891)] . Muzykovedenie [Muzicologie]. 2019. № 4. P. 10-20.
- ↑ Sergeev MV Fortepiannyy maestru Johann Friedrich Schröder (1785–1852): K 200-letiyu osnovaniya firmy «CM Schröder» [Faucătorul de piane Johann Friedrich Schröder (1785–1852): 200-a aniversare a Companiei de pian «CM Schröder»]. Muzykovedenie [Muzicologie]. 2016. № 9. P. 43-49.
- v poiskakh Salt la:sovershennogo instrumenta i vseobshchego priznaniya [Compania de pian „CM Schröder” pentru a căuta pianul perfect și recunoașterea generală în perioada 1852–1889]. Muzykovedenie [Muzicologie]. 2017. № 3. P. 22-33.
- ↑ Salt la:a b Monarhia Austro-Ungară: Manualul celei mai înalte curți și al curții ale Majestății Sale K. și K. Apostolice ... KK Hof- und Staatsdruckerei., 1903 ( previzualizare limitată în Google Book Search).
- ↑ Sergeev MV Utrachennaya zhemchuzhina russkoy muzykalnoy kultury: firma «CM Schröder» v poslednie gody deyatelnosti (1885–1918) [A Lost Pearl of The Russian Musical Culture: The "CM Schröder" Piano Building Company in Its Later Years–1 (9188) ]. Muzykovedenie [Muzicologie]. 2019. № 4. P. 10-20.
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Puls
