În parcarea lu’ fratello Opri nu parchează nici maşinile de jucărie
Vă spuneam mai demult, tot pe la pagina de barfe, cum că terenul de sport de la Unirea ar fi ajuns în mainile dibace ale frăţiorului cu care Marean împărţea ghetuţele cand erau mici. Între timp, terenul a fost împrejmuit şi transformat în parcare privată. Unde staţionarea costă 3 lei! Plimbandu-ne şi noi prin oraşul nostru cel schimonosit de spaţii verzi, am constatat că la parcarea din coasta colegiului, unde altădată elevii zburdau veseli după mingea de baschet, pe vremea cand oamenii chiar erau puşi pe primul loc, nu stăţiona nicio maşină! Dar niciuna! Nici măcar o maşinuţă mică de jucărie. Nici măcar un volănaş de maşinuţă de jucărie mică-mică nu era. În schimb, era taxatoarea care se topea în soarele arzător de la orele pranzului care, ca să nu stea singură cuc, îşi adusese un caine maidanez care să-i ţină de urat. Păi nu mai bine se străduia Primăria lui Didi muştiuc să ţină spaţiul ăla pentru nişte copii de liceu? Despre care şi aşa se spune că ajung să fie obezi de atata stat la calculator… Dacă ar fi avut loc de alergat erau şi mai sănătoşi, mai supli şi mai oxigenaţi la creier. Aşa, stăm să ne bată soarele în cap în parcarea betonată a lui Adiţă Opri.
