Opriti avionul pentru domnisoara Basescu!
Printre cei care isi petrec week-end-ul in "capitala desfriului", dupa cum mi-a descris-o cineva, este si cuplul de aur al Romaniei, acesti Romeo si Julieta in varianta mioritica, Hrebe junior si Baseasca mica, Elena. Ii privesc cu putina curiozitate, nu pentru ca mi-ar fi simpatici si nici macar antipatici, doar ma gindesc la faptul ca au avut mai multa putere decit mine si s-au trezit si mai cu noaptea in cap. Ei, bravo lor! Se duc la Amsterdam, eu plec la Paris... Imi iau biletul si trec prin filtre. Ajung la poarta de imbarcare. Linga, o gasca galagioasa de sportivi din Quatar. Se misca prea mult si imi alunga somnul. Ma apuc sa citesc "Levantul" lui Cartarescu. Imi trece somnul de tot si observ cu incintare ca se deschid magazinele din duty-free. Din pacate, nimic interesant de cheltuit banii. Si inca nu s-a facut 6.50. Deodata se aude vocea unei doamne, mai stridenta decit o linie de plastic scirtiita pe tabla de la scoala. Speram sa anunte ca putem urca in avion. Deocamdata nu. Anunta ceva de cursa de Amsterdam. "Pasagerii Basescu Elena si Hrebenciuc Andrei sint rugati sa se prezinte de urgenta la poarta de imbarcare", urla dintr-un difuzor. La poarta spre Paris, zimbete si rumoare. "Ia te uita, intirzie cursa draga si gata! Cum sa strigi dupa fata presedintelui?! Sau mai bine, opriti avionul sa bea Elena cafeaua", glumeste cineva linga mine. Ma gindesc si eu ca un circotas ce sint si imi imaginez ca pentru prima fiica a Romaniei se opresc avioane, se pun covoare rosii, se asteapta soarele sa rasara. Ca sa ajunga juna si juniorul in "capitala desfriului"... Bine ca nu-s in avion cu mine, sa imi ia din timpul impartit la secunde de acasa pentru Louvru, Notre Dame, bistrouri, plimbari pe Sena si Arcul de Triumf. In sfirsit, se face imbarcarea si la noi. Se formeaza coada. Nu urcam insa. Se intimpla ceva la ghiseu. In fata cozii, un domn, alaturi de sotie si copil. Se intoarce domnul catre familie si face un semn ca li s-a permis sa urce primii. Era Titus Corlatean, secretarul general al PSD. Nici macar nervi nu mi-am facut. La ce bun? Ca doar nu ajungea inaintea noastra la Paris! Pentru unii se opresc avioane, pentru altii se fac exceptii. Si totusi, Parisul mi-a vindecat indignarea fata de ai nostri bagatori in seama!