”Statul paralel” este ”statul” în care trăiesc Dragnea și pesediștii
Când l-au auzit pe Dragnea vorbind despre așa – zisul ”stat paralel” probabil că primul impuls al celor care i-au urmărit cariera a fost să spargă televizorul. Pentru că ”statul paralel” de care vorbește este statul în care trăiește el și care i-a permis ascensiunea politică.
În acel ”stat paralel” când se întâmplă ceva cum i se întâmplă acum președintelui PSD nu este rezultatul unei ”deșteptări” a justiției, ci este efectul ciocnirii unor interese, lupte între diverse grupuri, presiuni șamd. Liviu Dragnea nu a devenit acum un personaj suspectat că a încălcat legea pentru prosperitatea lui, acesta este de foarte mulți ani un personaj controversat. Afacerile cu Tel Drum, despre care se presupune că o controlează, sunt de când firma a trecut de la Consiliul Județean Teleorman la apropiații lui Liviu Dragnea. Cu toate acestea, deși spațiul public este plin cu informații despre averea și afacerile liderului pesedist, DNA a ”orbecăit” până acum în jurul acestuia și nu s-a atins de el, permițându-i acestuia să se cațere până la conducerea țării. Ceea ce se întâmplă acum este mai degrabă o încercare de ”excludere” a lui Liviu Dragnea din ”statul paralel” din cauza presiunilor UE și a altor interese. Pentru șeful PSD aceasta înseamnă sfârșitul protecției de care s-a bucurat până acum și finalul carierei sale politice. Mitingurile anunțate de PSD nu ar trebui să fie împotriva ”statului paralel” ci pentru ca Liviu Dragnea să nu fie dat afară și să stea liniștit acolo.
”Statul paralel” este o zonă în care activează politicienii care controlează banul public și în care fac tot felul de lucruri cu banii cetățenilor, pentru care nu li se întâmplă nimic foarte mult timp. Unii chiar par să reușească performanța de a rămâne toată viața acolo. La scară mai mică, avem și noi exemplele noastre în Vrancea, despre cum banul public și funcțiile sunt folosite pentru interese care sunt cel puțin imorale. Două studii de caz sunt edificatoare. Unul este OUG 55/2014 prin care primarilor li s-a permis, în toamna anului 2014, să își schimbe partidul. Beneficiarul a fost PSD, care a făcut tot posibilul să își întărească forțele înaintea alegerilor prezidențiale. La noi, primarii care au trecut la PSD, de la PNL și PDL, au primit de la Consiliul Județean Vrancea, la rectificarea bugetară, mult mai mulți bani decât colegii lor care nu au schimbat partidul. De parcă acest transfer politic pe bani publici nu era suficient de clar, ședința Consiliului Județean în care s-au parafat înțelegerile a fost amânată timp de câteva zeci de minute, pentru că unii primari trecuseră la PSD, dar acest lucru nu se vedea și în sumele primite, pentru că, probabil, documentele fuseseră făcute înainte. ”Eroarea” a fost corectată imediat, chiar înainte de ședință, când s-au împărțit banii așa cum trebuie, adică au crescut sumele acordate primarilor care au ”migrat” la PSD. Probabil că asemenea situații au fost în foarte multe județe. A pățit cineva pentru un troc politic făcut pe banii cetățenilor? Nu.
Un alt studiu de caz este la Primăria Focșani. Avem un primar care a făcut o firmă de parcări, cu intenția declarată de a colecta mai mulți bani de la cetățeni, pentru ca apoi să fie fonduri destinate reabilitării parcărilor. Toate aceste ”bune intenții” s-au pierdut însă repede, în comportamentul de tip ”bugetul orașului este și a nostru, facem ce vrem cu el”. Li s-a oferit loc un loc de muncă unor foști primari PSD, prieteni, cunoștințe, oameni din partid, ginerelui iubitei primarului. Totul a culminat cu angajarea unui consilier PNL care acum votează PSD. Fosta liberală a avut niște probleme de conștiință, care nu au putut fi rezolvate decât prin trecerea la PSD și un loc de muncă la o firmă a municipalității. Schema este simplă: avem o firmă înființată cu bani din bugetul orașului, unde sunt angajați oameni care au fost de folos și vor mai fi de folos PSD, plus rude, prieteni cunoștințe. A contat pentru cineva că este cel puțin imoral să faci asta cu banii cetățenilor orașului? Nu. Pentru că așa funcționează ”statul paralel”, în resurse publice și funcțiile sunt folosite pentru rezolvarea unor interese personale, de partid, de grup, iar oamenilor care fac acest lucru nu li se întâmplă aproape niciodată nimic. (M. B.)
