Reflecții... Reflectate | Iubiri de ieri, iubiri de azi!
Cititorii reflecțiilor sunt oameni speciali, trecuți prin rafturile culturii universale, care au vibrat la poveștile de iubire ale marilor cupluri Romeo și Julieta, Cezar și Cleopatra, Daphnis și Chloe, Ulise și Penelopa, Felix și Otilia etc. La diferite vârste, în varii momente am trăit bucurii sau tristeți alături de eroii–model. Nu o dată am vărsat lacrimi când binomul iubirii a sfîrșit în moarte. Jurământul matrimonial conține și legământul „Până când moartea ne va despărți”.
Tragedia de la Crevedia din aceste zile reiterează încheierea prin moarte a unei mari iubiri. Doi oameni, un bărbat și o femeie trăiau liniștit, modest, într-o casă la câțiva metri lângă o bombă cu ceas, un depozit de combustibil lichefiat, aducător de milioane de euro unor hârciogi nesătui. Un incendiu a adus la Crevedia focul iadului. O casă arde, o faci din nou. O viață dispare, nimeni nu ți-o poate da înapoi. Numai în clipe grele se măsoară focul iubirii.
Eroii noștri sunt rupți din lumea reală. I-am putea numi Ion și Ioana, nume frecvent întâlnite în onomastica noastră. Filmul este de scurt metraj. Ion și ioana au rămas aici în casa cu nenoroc, mistuită de flăcări. Ion și-a văzut întreaga agoniseală colorată în flacără. Intră în casa dogorindă și-și vede soția îmbrăcată în foc. Inima îi cedează. Stăpâna casei era în pericol de moarte. Fără ea viața nu mai are sens. Inima lui plină de dragoste refuză să mai bată. A doua zi îl urmează în moarte și cea care i-a dăruit două flori ale pământului-copiii.
E o poveste sfîșietoare ca multe altele.
Din când în când, Cel De Sus ne face semn că există. Noi îi răspundem prin semnul crucii și prin rugăciune.
Ioană, Ioane! Nu Dumnezeu v-a omorât, ci ochiul Diavolului- BANUL!
Vasile Lefter, membru UZPR
