„Pupat Piața Independenței” în variantă contemporană
Aflat, pentru o scurtă perioadă, în imposibilitatea de a-mi folosi calculatorul, v-am lipsit, stimați vrânceni, de oferta de a-mi cunoaște gândurile de zi cu zi. Asta nu m-a împiedicat să urmăresc, la fel ca și Dumneavoastră, derularea neverosimilă a evenimentelor contemporane. Doamne, ce nebunire! Ca într-o piesă de teatru absurd. Eu, personal, nu mai înțeleg nimic. În ce țară trăim? Haideți s-o luăm pe rând, împreună.
Vasăzică, în actul I, se alege un președinte care declară, ritos, încă din prima zi, cum că vrea să desființeze definitiv PSD-ul (din motive numai de dânsul știute). Pentru asta, solicită „un partid al lui”.
Actul II: primește „partidul lui”, pe care îl instruiește temenic cum să-i se ducă la îndeplinire voința neștirbită. Și începe cunoscuta și furibunda campanie „Fără PSD!”, „Fără penali!” (ca și cum majoritatea penalilor din România s-ar fi organizat în PSD), „Totul anti PSD, totul pentru victorie”! Toate relele lumii au drept cauză PSD-ul: secetele, furtunile, divorțurile, bolile venerice, invazia ploșnițelor, sterilitatea vacilor, deraierea trenurilor, incendierea spitalelor, năvălirea șobolanilor și încă multe altele sunt blesteme cauzate de P-S-D, afirmate repetat, clar și răspicat de către actorul de la Cotroceni. Pentru reușită, vrea și „un Parlament al lui” pe care îl primește, în mare măsură.
Actul III: Prima variantă a „partidului lui” îl nemulțumește: este prea moale, prea puțin „războinică” și, în consecință, se încropește o alianță cu niște partide mai puțin importante. Același ideal: fără PSD, fără „Ciuma roșie”! Faliment istoric al acestui guvern: „Cade” cu cea mai spectaculoasă prăbușire din istoria post-decembristă.
Actul IV. ???? Adică, „ce ne facem fraților?” Pe unde scoatem cămașa, mai ales că „șeful” a declarat oficial „eșecul Statului” (adică, „al Statului său”)? Frământări, insomnii, tensiuni, țara e în picaj economic, sanitar, educativ, ce mai, România este ca o corabie aflată în totală derivă pe o mare furtunoasă social și economic. Se vântură un zvon: hai să-i curtăm și pe cei de la ....P-S-D. Stupoare! Pe cineeee???!!! Pe răii ăștia, pe „dușmanii ăștia”, pe prostscrișii ăștia? Pe... ș.a.m.d... Nici vorbă! Și iar discuții, confruntări, ședințe, iar discuții, iar păreri... și zilele trec, țara nu are guvern (știți jocul acela din copilărie: §Țară, țară vrem... guvern!”), prețurile au înnebunit, nici oamenii nu mai prea mult până să înnebunească... deci „ce ne facem, fraților?”
Actul V. (absolut științifico-fantastic). Hai să batem palma cu... dușmanul, cu... „Ciuma roșie”!!!! Incredibil! Imposibil! E împotriva oricărei logici politice, „împotriva naturii”... împotriva... Noi, ăștia, oamenii de rând, nu mai credem nimic, nu mai știm ce să credem, în capul nostru este o ceață deasă ca de toamnă. Harababură absolută! Și totuși... Și totuși, uriașul, unicul, genialul nostru dramaturg Caragiale, a prevăzut asta când a încheiat faimosul conflict „partinic” din celebra piesă ”Telegrame” cu „ultima telegramă”: „Pupat Piața Independenței!”
Dragi vrânceni, dragi focșăneni, aveți acum ocazia unică, istorică, de a vă aduna în Piața Unirii din Focșani, în jurul monumentului, și într-o îmbrățișare pentru istorie, să vă pupați PNL-iștii, cu PSD-iștii, cu USR-iștii, cu AUR-iștii sau cu toți vrăjmașii politici și, de la dumneavoastră din inima Vrancei, să oferiți României un fel de nouă Unire, în aplauzele poporului. Asta e!
Aplauze! Muzica!
Victor Simion
