Minciuna ca formă de subzistență
Motto: Arma vremurilor noastre este cuvântul pus în slujba adevărului.
Mocirla cotidianului are la bază minciuna. Nămolul care ne murdărește zi de zi cutezanța și ne domolește progresul este rezultatul unei acceptări tacite a denaturărilor.
Dacă inegalabila Scrisoare a III-a, a Domnului Literaturii Române, merge pe două planuri, așa funcționează și societatea actuală. Unii care respectă adevărul trecutului, făcând din el un principiu de viață și alții care ar trebui adunați în „două temniți large”.
Vedem în jurul nostru, zilnic, așa-ziși prieteni care ocolesc adevărul sau se simt lezați de prezența lui. Nu au curajul, puterea, de a recunoaște că în viață faci și greșeli... „Errare humanum est”, dar a persevera în greșeală e diabolic. Și atunci aleg minciuna. Dar... „Victis omnia veritas”! Pe românește „Minciuna are picioare scurte”.
Alegerea minciunii este o dovadă de incapacitate cognitivă. Ar trebui inclusă în dicționarele psihiatrice ca prima fază a bolilor mintale. Aparent, născocită ca un mod de apărare, poate deveni letală pentru ambii subiecți ai ecuației... și pentru cel care minte, dar și pentru cel care este mințit.
Istoria îmi dă dreptate - marii tirani ai omenirii, care și-au clădit imperii în bezna amăgirii, s-au dovedit a fi niște dezaxați cu accente inumane.
Minciuna are un aliat puternic, o altă formă de ispitire născocită de încornorat - sacul cu arginți, sau mai pe șleau - al lui ochi. Se vinde libertatea adevărului pe taleri murdăriți de sânge.
Proscrișii, sclavi ai păcatului, au în vocabular cuvinte ca delapidare, evaziune, înșelătorie, fals și uz de fals.
Descotorosiți-vă de acești demoni care s-au epilat, pensat, descopitat, care și-au smuls coarnele de pe tigva protectoare a unui creier atrofiat de ură și acum pozează în inorogi, aparent feerici! Nu și-au putut lepăda cornul...
Sunt sigur că adepții lor își vor umfla plămânii și vor urla: De ce să îi blamăm?
Mare parte a societății îi acceptă și face din ei exemple de moralitate.
Parcă aș reveni la titlul unei poezii scrise deunăzi - „Dumnezeu scrâșnește din dinți” (Ați ales să globalizați / Sodoma și Gomora... )
Dacă aplecăm urechea la minciunile nerozilor ne merităm soarta de a trăi în obscuritate și de a nu mai progresa...
Adrian Matei este redactor al Ziarului de Vrancea și al al revistei „Salonul literar”