Epidemie de... friguri în România!
„Frigurile”, cum sunt cunoscute în limbaj popular, fac parte din categoria bolilor tropicale. Se întâlnesc mai ales în țările cu o existență mediocră (sanitară, economică, culturală ș.a.m.d.). Se pare însă că maladia tropicală a început să cuprindă (aproape endemic) și țara noastră. Aoleu! Asta ne mai trebuia, că pe celelalte le-am avut cam pe toate: am avut „gripă spaniolă”, „Covid chinezesc”, „febra maimuțelor”, ne lipseau... frigurile! Dar astea nu sunt „friguri” oarecare, banale, ci niște „Friguri” specific-locale, adică autohtone, adică... românești. Păi se putea să nu intervenim și noi cu ceva cu „specific național”?
Epidemia a început să se manifeste încă din primăvara acestui an, când românii au primit, pe „cale poștală” (nu prin „contact direct”) facturile la energie, adică la lumină și la căldură; când au citit costurile la căldură (de exemplu) le-a înghețat sângele în vine. Nu mai spun ce s-a întâmplat când au citit facturile la lumină: au văzut negru înaintea ochilor (atenție, medici! acesta e un simptom specific pentru noua maladie românească). Guvernanții însă ne-au liniștit: nu vă speriați fraților, este ceva ușor, de sezon. O să vedeți, o să treacă repede. „Imunitatea de piață” o va rezolva.
Ași!
A trecut „sezonul”, dar semne că „frigurile” or să treacă, ba! Ca orice epidemie, s-a răspândit virulent peste toate formele de relief geografic ale țării, peste toate tipurile de așezări (urbane sau rurale), peste toate formele de locuire (casă, apartament, vilă), în toate formele de viață comunitară (civile, comerciale, instituționale, sportive ș.a.m.d). Cu lentoarea specific românească, s-a crezut (s-a sperat) că „boala” va trece de la sine: economia de piață o va rezolva și-au zis, iarăși (pentru a câta oară?) „specialiștii”, rămași naivi și creduli, prizonieri în caracterul de autoimunizare al economiei de piață. Și iaca n-a fost așa!
Pentru a câta oară?
Epidemia este în plină explozie. Acum, în disperare de cauză, s-au trezit și „cadrele medicale” să caute cu înfrigurare metode de combatere a fenomenului, dar se pare că este deja prea târziu. Se caută antidoturile specific locale, dar se procedează cu foarte mare grijă ca nu cumva să fie deranjate anumite „organe sensibile” din punct de vedere financiar. „Injectăm ajutoare” dar nu trebuie să „vulnerabilizăm” (un termen modern) stocul (colonia) de „globule roșii” al unor viețuitori „speciali”. Doamne ferește!. Orice, dar nu cumva să ne atingem de „organele vitale” care se bucură, în România, de o imunitate specială.
I-auzi!
Se strofoacă de ceva vreme toate organele și organismele „anti-virus” românești ca să găsească o soluție de compromis, să elimine (sau, măcar să minimalizeze) efectele „Frigurilor”, dar se pare că ideea compromisului „SĂ ÎMPACI CAPRA CU VARZA”, nu ține. Când cedezi cu inconștiență condamnabilă propriile fabrici de „antibiotice” și lași pe mâna altora furnizarea tratamentului pentru bunăstarea propriei populații, soluțiile se dovedesc, iată, foarte dificile, dacă nu, imposibile. Se pare că o mare firmă furnizoare de tratamente energetice se pregătește să-și ia catrafusele și să plece din țară după ce a băgat în sperieți milioane de români cu „foile de tratament” trimise lor pentru plata medicației utilizate. Păi... după ce ne-ați băgat în boală, acum dați bir cu fugiții? Nu există în legislația românească și judecarea pentru mal-praxis? Nu știu, întreb?
„Mai puneți o haină pe voi!” suna, nu demult, soluția pentru asemenea epidemii. Păi dacă am ajuns la aceeași soluție „de atunci”, nu e normal să ne întrebăm: la ce bun am mai vrut „schimbarea vremurilor”? Cel mai recent sondaj de opinie dat publicității ne arată cum că majoritatea celor repondenți au spus că „era mai bine înainte!?”
Aoleu! Asta e chiar foarte grav. Asta s-ar traduce cam așa: „Răul de atunci era rău, dar era mai puțin rău decât răul de acum!”
„Colegiul național al medicilor” s-a decis (deja foarte târziu) să intervină. Dar acolo este mare discordie: fiecare „specialist” cu „pacienții” săi, cu metodele sale, cu interesele sale cu... Ehehei! Și, cum să nu fie? La bilanțul pe prima parte a acestui an s-a constatat că „centrele medicale de furnizare a sănătății” au avut beneficii de pe urma „rețetelor” elaborate și trimise pacienților (clienților) de peste sută la sută!? I-auzi! Cum spunea un celebru politician român, pe conturile respective ar trebui să se scrie: „români, aici sunt banii dumneavoastră!”. Ai dumneavoastră... dar în buzunarele lor! Se suspectează, se privesc chiorâș, se caută interese ascunse...Zice un grup ”Da!”, sar alții și zic ”Nu!”. Tocmeli ca țațele de la piață. Păi, la asemenea câștiguri....!
- Alo, domnilor, coborâți pe pământ!.
- Nu putem că din cauza costurilor... nu mai merg lifturile!
Și rămân în lumea lor, acolo sus. Cine și cum să-i mai aducă cu picioarele pe pământ?
Și între timp, boala își face mendrele ei. Oamenii nu mai au nici haine pe care să și le pună pe ei ba, mai mult, mai au și „obrăznicia” să moară de...„friguri”! Asta e chiar culmea!
În vechea Grecie, era un obicei: pe lespedea funerară a decedaților era trecut nu numai numele celul decedat, ci și... al medicului care l-a îngrijit! Ce obicei! Pe lespedea celor care au decedat (deja) sau ar mai deceda (Doamne ferește!) de „Frigurile românești” cine ar trebui să figureze ca „medic protector”?. Asta nu s-ar putea chema tot... „mal-praxis”? Nu știu, întreb?
Mă scuzați, trebuie să mă opresc: sună poștașul. Îmi aduce o ... „scrisoare medicală” (Factură). O iau cu mâna tremurândă: mi-e teamă să nu mă apuce și pe mine „dârdâiala”. În caz de urgență, unde să sun? Cine îmi răspunde? Aloooo!! Se aude? La telefon e ȚARA!
Nu încercați, nu apelați ! Nu vă va răspunde nimeni. C-așa-i în... epidemie!
Prof. Victor Simion
