Cod Roşu de laşitate, prostie şi ... speranţă
Dacă privim Romania anului 2013, nu se poate să nu avem o senzaţie de frustrare şi revoltă. Constatăm că trăim într-o ţară în care Statul s-a degrevat de orice responsabilitate. Oamenii simpli au fost abandonaţi în umilinţă, fiind deposedaţi de minimum de securitate socială. Pentru ca acest tablou negru să fie complet, vedem zilnic, foarte mulţi politicieni care mimează înţelepciunea, zbenguindu-se de la un post TV la altul, însetaţi de glorie şi care îşi atribuie cine ştie ce merite. E o iubire de sine exagerată. Pentru că îşi vand imaginea, după emisiuni, au grijă să treacă pe la casieriile televiziunilor, să-şi încaseze banii. Apoi, după ce se îndreaptă spre case, lăsand în urma lor o dară greţoasă şi sinistră, îşi scot masca zambitoare, din şorici, după care adorm fericiţi pentru că a dat norocul peste ei, să trăiască într-o ţară cu fraieri.
E un fel de gaşcă de jefuitori care seamănă cu un obez urcat în spatele unui anemic, pe care îl mai şi ceartă că e leneş şi fară entuziasm. Aceşti oportunişti politici, (mai îmbogăţiţi decat uraniul), sfidează cu neruşinare şi dispreţ meritele adevărate ale unui popor sărac şi modest, care şi-a adus tributul de-a lungul istoriei, plătind cu sange şi sacrificii supreme, pentru o viaţă mai bună. Sacrificiul celor mulţi nu numai că a fost uitat şi trecut în anonimat dar se avansează şi ideea că poporul este vinovat, pentru că este neperformant şi nu înţelege că şomajul este un rău necesar, la fel ca şi reducerea veniturilor şi a nivelului de trai. Astfel toate categoriile sociale defavorizate sunt excluse de la festinul înfruptării, din tortul naţional, rezervat doar haitelor de hiene politice.
Cred că ar fi momentul ca cineva să pună umărul la o construcţie nouă, pentru un alt început, alături de oameni credibili şi de calitate.
Mă gandesc că pană la urmă este o problemă de educaţie a întregii naţii... Dar fără vreo legătură logică, mă gandesc cu jenă la Educaţie, la modul cum se dă BAC-ul sau la manelizarea noastră spirituală. Şi mai grav, mă gandesc la Baba din Carpaţi care a zguduit Universul cu prostia ei, aruncand pe foc lucrări de Gauguin, Picasso, Matisse, Monet ...
Nu ştiu exact dacă educaţia poate coabita cu prostia dar dincolo de aceste aspecte, în mod sigur trebuie făcut ceva. Trebuie să ne recaştigăm prestigiul pierdut. Ne-am plictisit de discursuri sterile, prin care mulţimea este manipulată, în beneficiul unor grupuri mici şi bine organizate.
Statul ar trebui să fie un fel de paznic care să vegheze la respectarea legalităţii, împotriva oportuniştilor. Astfel ar dispărea diferenţele foarte mari dintre conducătorii corupţi şi cei conduşi. Cred că ar trebui o minune care să deblocheze ţara din amorţeală. Dacă ar fi să nu fiu prea pesimist aş zice că am încredere că modesta mulţime de oameni ai aceste ţări îşi va recăpăta importanţa şi cinstirea pe care o merită.
Vranceanul Constantin Pavel este unul dintre cei mai cunoscuţi graficieni din Romania, premiat la nenumărate competiţii mondiale de profil. Poate prea modest pentru epoca în care trăim, caricaturistul spune că „mazgăleşte secvenţe din Grădina pestriţă şi stridentă a lui Dumnezeu”, iar mai nou a acceptat provocarea redacţiei Ziarului de Vrancea de a şi scrie despre epoca în care trăim.
Constantin PAVEL
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Opinii
De același autor
