Ponta, realitatea şi percepţiile
Dintr-un sondaj realizat de IRES reiese că peste 80 de procente dintre români consideră că ar fi mai bine ca examenul de Bacalaureat să fie promovat de mai puţini elevi, dar mai bine pregătiţi, decât de mai mulţi şi mai slab pregătiţi. Reconfortant, vor spune cu satisfacţie cei care privesc cu îngrijorare degradarea continuă din învăţământul românesc, atât din cel mediu cât şi din cel universitar. Iată că Ponta nu a avut dreptate atunci când, din considerente evident electorale, s-a pronunţat pentru "relaxarea" standardelor de exigenţă la examenele şcolare. Este o concluzie pripită. La întrebări de acest gen majoritatea celor intervievaţi dau răspunsurile apreciate a fi dezirabile din perspectiva a ceea ce e corect să susţii. Cum să spui că nu îţi doreşti ca şcolile sau universităţile să dea elevi şi studenţi bine pregătiţi ?
Atunci însă când eşti direct interesat în chestiune, când ai un copil care susţine un examen, de capacitate sau de bacalaureat, intransigenţa se înmoaie brusc. În chip asemănător, susţinerea generică covârşitoare pentru standarde ridicate de exigenţă în evaluarea cadrelor didactice pe care cu mare probabilitate o va releva orice cercetare sociologică intră în totală coliziune logică cu entuziasmul destul de răspândit din sistemul universitar atunci când noua conducere USL a ministerului de profil a eliminat majoritatea criteriilor severe introduse de Daniel Funeriu.
La fel e şi cu corupţia. Marea majoritate a românilor o înfierează atunci când li se cere opinia în cadrul unor cercetări sociologice. Unii o consideră chiar principala plagă care afectează ţara. Ceea ce nu-i opreşte însă deloc să aleagă cu scoruri electorale impresionante primari, preşedinţi de consilii judeţene, deputaţi sau senatori afectaţi de probleme majore de corupţie, unii chiar cu condamnări în justiţie la activ. În ambele situaţii ajungem în final la un blocaj structural. Valorile dominante care operează la nivelul societăţii româneşti în ansamblu îşi pun inevitabil amprenta asupra manierei în care funcţionează administraţia locală şi centrală, sistemul de educaţie sau cel din sănătate. Altfel spus există o disproporţie imensă între valorile clamate la nivel teoretic, la exigenţele cerute celorlalţi, şi felul în care oamenii reacţionează atunci când sunt puşi în situaţii concrete care le afectează direct interesele. Până la un punct diferenţa de atitudine este probabil de înţeles şi nu e nici măcar specifică exclusiv României însă la noi distanţa e enormă. De unde şi barierele formidabile care stau în faţa oricăror încercări de reformă instituţională.
Aceleaşi semnale false riscă să le transmită şi recenta sentinţă judecătorească în cazul Fenechiu. Aceasta va fi cu siguranţă prezentată drept o dovadă indubitabilă a faptului că justiţia continuă să funcţioneze şi sub regimul Ponta - USL. Iată, un caz semnalat în raportul MCV a fost, în sfârşit, rezolvat ! La o privire mai atentă lucrurile trebuie privite mult mai nuanţat. Nici sentinţa judecătorească în cazul lui Relu Fenechiu şi nici ancheta în derulare legată de acuzaţiile de şantaj la adresa conducerii trustului Antena 1 care îl afectează pe Dan Voiculescu nu îl deranjează deloc pe Victor Ponta. Din contra. În ceea ce îl priveşte pe Dan Voiculescu capacitatea acestuia de a face presiuni prin intermediul imperiului său mediatic asupra premierului este serios diminuată. Faptul în sine nu poate decât să-l bucure şi pe Sebastian Ghiţă, proprietarul televiziunii România TV, coleg de partid şi prieten apropiat al primului ministru. Şi un beneficiu suplimentar: disocierea PNL de partidul lui Dan Voiculescu, consemnată recent, care are probabil în parte legătură şi cu ancheta DNA privind Antenele.
Şi în ceea ce priveşte eliminarea lui Relu Fenechiu din guvern primul ministru nu are decât motive de satisfacţie, în ciuda declaraţiilor de simpatie de circumstanţă. Îl scapă de o problemă majoră, presiunile de la Bruxelles pentru eliminarea miniştrilor corupţi, cu trimitere specială la personajul în cauză, şi îi slăbeşte pe liberali. În plus, amploarea mediatică a acestuia face ca scandalul privitor la amestecul nepermis al premierului în ancheta de la liceul Bolintineanu să treacă în plan secund. Ceea ce îl putea afecta direct pe Victor Ponta fie s-a rezolvat fie a fost discret trecut pe linie moartă. Astfel, în ciuda tuturor evidenţelor, procuratura a decis să dea un NUP în cazul de plagiat. Iar în legătură cu fraudele de la referendum nu prea s-a mai auzit mare lucru, deşi rămâne de văzut ce se va întâmpla după denunţul făcut la DNA pe această temă de Valer Marian, un fost lider PSD exclus din partid şi trecut între timp la PP DD. Iată, tot atâtea motive să privim cu destulă circumspecţie punctele de vedere care consideră că reformele din justiţie ar fi ireversibile.
Victor Ponta se dovedeşte a fi până în prezent un maestru de necontestat al cosmetizărilor şi disimulării. Are un talent special de a face public, cu o nonşalanţă deconcertantă, afirmaţii care neagă flagrant realitatea sau care se contrazic una pe alta la distanţă de doar 2-3 minute, aşa cum s-a întâmplat recent în cazul demisiei lui Relu Fenechiu. El pleacă de la premisa, verificată adesea în practică, că tot ceea ce contează e percepţia. Că o minciună, oricât de gogonată, poate fi credibilă dacă nu este contrazisă imediat. În plus, el mai mizează pe faptul că în România există o distanţă considerabilă între ceea ce spun şi ce fac oamenii în realitate şi principiile şi valorile pe care le clamează public. Şi, după cum se vede, strategia sa funcţionează.
Andi LĂZESCU
