USL-ul nu are muniţie
Procentul de 70% din cele două Camere confirmă că armamentul duşmanului a intrat în mare parte în dotarea învingătorului, la duşman rămânând puţină tehnică de luptă. Naivii s-au îmbătat însă prea repede cu apă rece! Majoritatea românilor au sperat că va curge lapte şi miere. Având atâta sprijin popular, noii învingători erau priviţi ca salvatorii dezastrului economic, garanţi ai creşterii nivelului de trai şi a speranţei de viaţă a românilor. Se părea că nimic nu mai putea să împiedice mult- aşteptata înflorire a României.
Ei bine, judecata a fost pripită din cel puţin două considerente:
1. O parte din armamentul modern a rămas în dotarea vechilor guvernanţi, a Opoziţiei actuale, care a ştiut să ascundă bine unele arme achiziţionate cu “sudoare”.
2. Îmbătaţi de aburul victoriei, învingătorii uselişti au scăpat din vedere un lucru elementar: muniţia. Cum să tragi dacă nu ai gloanţe, proiectile, bombe, rachete? Armamentul fără muniţie e doar o grămadă de fiare. Unde a rămas muniţia? La Cotroceni, la Curtea Constituţională, la Parchet, la Bruxelles şi pe la magnaţii Opoziţiei, uitaţi în posturi -cheie. Poate chiar în cârdăşie cu noii servanţi!
Ce să faci cu armamentul capturat în luptă? Ori iei de la binefăcători sprijin logistic ori îţi confecţionezi praştii sau arcuri cu săgeţi autohtone şi încerci să iei cu asalt arsenalul duşmanului, aplicând legile în vigoare sau pe cele care pot fi votate fără probleme. Dacă nu ai bărbăţie şi curaj laşi Opoziţiei armamentul capturat vremelnic şi te apuci de cultivarea grădinii cu roşii, castraveţi şi ardei. Şi puternic şi tare şi trai în coabitare nu se poate, frăţioare! Vorba lui Tănase:”…asta nu se poate, mă: ori că…că, ori că-că!” Tot de la el: ”Am dorit cu mic cu mare,/Şi-am luptat, cum am ştiut,/
S-avem nouă guvernare? /Şi cu asta ce-am făcut?”
Au trecut destule zile şi USL-ul nu are gloanţe, nu are muniţie. Se pare că doar grenadele defensive îi sunt la îndemână, în timp ce perdanţii confruntării electorale folosesc radiaţii năucitoare, stopând orice tentativă de scoatere a capului din tranşee.
Cu toţii am ajuns la capătul răbdării, când simţim că ne fuge pământul de sub picioare. Din ce în ce o ducem mai rău. Taxe, impozite, creşteri de preţuri! Suntem ameţiţi cu promisiuni, cu legi care nu se mai definitivează, cu măsuri împotriva corupţiei care nu mai sperie pe nimeni.
Vorbe, vorbe, vorbe! Vom face,vom drege,ne propunem,vom aplica…
Avem senzaţia unei neputinţe la vârf. Tinereţea nu e totdeauna garanţia priceperii. Această bună pace între Premier şi Preşedinte nu dă chiar bine când acest popor a trimis în Parlament o majoritate zdrobitoare, care poate lua hotărâri fără aprobarea niciunui pistolar dinafară. Atunci, care-i misterul moţăielii?
În caz de neputinţă, ne aplecăm asupra spuselor marilor patrioţi ai acestei ţări: ”Dacă mâna-ţi slabă, sceptrul ţi-o apasă /Altuia mai harnic locul tău îl lasă./Căci mai bine este supus lăudat,/Decât cu ruşine domn şi atârnat!” (Dimitrie Bolintineanu)
Timpul trece şi românul nu prea mai culege. Cam pe când ni se pregăteşte dublarea preţului la combustibil, curent electric, apă şi gaze???
Pe curând, români fără speranţă!
Vasile LEFTER