Lipsa de responsabilitate ne omoară, nu inundaţiile
Autorităţile au văzut după inundaţiile din 2005 o bună oportunitate de a face diverse şmenuri pe bani publici, nu ocazia de a pune la punct digurile, gabioanele şi alte lucrări de protecţie. La aproape opt ani de cand Vrancea a devenit un lac uriaş, la orice ploaie avem drumuri distruse, poduri şi podeţe distruse, paraiaşe care iau cu ele malurile atunci se umflă un pic.
Nu e o vină doar locală, e o vină colectivă, a celor care au stat la carma ţării şi a celor care au condus judeţul. DJ 205 D a fost stricat din nou de Zăbala, după ce Consiliul Judeţean a pompat în el cateva milioane de euro, bani de care raul din munţii Vrancei a ras în ultimii doi ani atunci cand a plouat. Podeţele din tuburi au fost măturate ca şi cum nu ar fi fost, din cauza lemnelor cărate de ape. De Măicăneşti nu s-a auzit nimic pană acum în acest an, dar acolo e o situaţie de tot rasul, ca să nu-i spunem plansul: guvernanţii au dat bani pentru începerea lucrărilor şi după ce digurile au fost “scurtate” investiţia nu a mai primit fonduri.
Situaţia e dezastruoasă pe toate cursurile de apă din judeţ şi nu putem decat să fim bucuroşi că nu a mai plouat de mult timp ca în 2005, pentru că altfel ne confruntam cu o tragedie şi mai mare. Totuşi, nu e normal ca autorităţile să se închine la ploaie şi să intervină doar punctual atunci cand vreun drum este luat de apă, prin realizarea unei lucrări provizorii, care nu ţine decat pană în anul următor. Chiar nu au fost de ajuns 16 oameni care au murit în vara anului 2005, mii de oameni rămaşi pe drumuri şi pagube de sute milioane de euro făcute de apă? Se pare că nu. Din păcate, lipsa de responsabilitate ne omoară, nu inundaţiile.