Opinii

Ne-mindria de a fi roman. De ce il cenzuram pe Caragiale?

E festival national Caragiale zilele acestea la Bucuresti. Nu am fost acolo decit prima zi, ca m-am inapoiat la Berlin, dar rugata fiind sa discut despre actualitatea lui I.L. Caragiale in deschidere am ales doar aceste fragmente de mai jos. Si am comentat ca, din pacate, nu el ne este actual noua, ci noi lui. Societatea noastra nu a progresat in cei peste o suta de ani de cind aceste rinduri au fost scrise, si ele nu exista, in pofida adevarului lor, in nici un manual.

Ce a scris Caragiale grav, dramatic, serios, pentru ca a fost un mare sociolog, nu doar un mare scriitor, este intregal ocultat. Ne place sa ne amintim doar de glumitele lui. A supravietuit prin Miticii lui, pentru ca a avut o posteritate de Mitici. Tot la fel, nu ne amintim ca s-a refugiat la Berlin pentru ca nu mai voia sa traiasca in tara, pentru ca i s-a reprosat ca piesele lui terfeleau imaginea Romaniei in strainatate, ca a fost acuzat pe nedrept de plagiat pentru „Napasta" si ca isi pierduse cu totul nadejdea ca oamenii politici, sau chiar regele mai pot schimba ceva. Si ca nu se distra de toate astea asa tare cum ne place noua sa ne imaginam...


1.    Despre partidele politice

„Partidele politice, în înțelesul european al cuvîntului, adică întemeiate pe tradițiune, pe interese vechi sau noue de clasă și prin urmare pe programe de principii și idei, nu există în Romînia. Cele două așa numite partide istorice care alternează la putere, nu sînt, în realitate decît două mari facțiuni, avînd fiecare, nu partizani, ci clientelă. Capii facțiunilor sînt mai mult sau mai puțin ambițioși politicieni. "


2.    Despre clientela lor

„Iar clientela este plebea incapabilă de muncă și ne-avînd ce munci, negustorași și precupeți de mahalale scăpătați, mici primejdioși agitatori ai satelor și împrejurimilor orașelor, agenți electorali bătăuși; apoi productul ibrid al școalelor de toate gradele, intelectualii semiculți, avocați și avocăței, profesori, dascăli și dăscălași, popi libercugetători și răspopiți, învățători analfabeți - toți teoreticieni de berărie; - după aceștia, mari funcționari și impiegați mititei, în imensa lor majoritate amovibili. (Comerțul e cea mai mare parte în mîinile străinilor: în Moldova, evrei; în Muntenia, greci, bulgari, albaneji, romîni supuși unguri, toți străini fără drepturi politice, nici comunale.)”


3.    Despre administratie si coruptie

„Administrația e compusă din două mari armate. Una stă la putere și se hrănește; alta așteaptă flămînzind în opoziție. Cînd cei hrăniți au devenit impotenți prin nutrire excesivă, iar cei flămînzi au ajuns la completă famină, încep tulburările de stradă... Plebea, clienții, cu studenții universitari și școlarii din licee, conduși uneori de profesori universitari, cer numaidecît răsturnarea guvernului. Facțiunea de la putere, supranutrită, este incapabilă a mai ține pept torentului popular, adică facțiunii răsbite de foame; iar Regele, gelos de reputația europeană de liniște și ordine a Statului său, este silit să congedieze, avec force compliments, cabinetul, care avea aproape unanimități în Parlament, pentru a însărcina pe capul opoziției cu formarea unui nou cabinet, cu disolvarea Parlamentului și a tuturor consiliilor județene, urbane și rurale, cu convocarea colegiilor electorale pentru constituirea unui nou Parlament și unor noi consilii, - care toate, după bunele obiceiuri consacrate, sînt firește aproape unanime partizane ale noului guvern.

Care va să zică, în loc să derive guvernul din majoritatea reprezentației naționale, derivă unanimitatea acesteia de la guvern. Și asta se întîmplă, regulat, în cazul cel mai bun, din trei în trei ani; adică cu un an mai puțin decît o legislatură întreagă... A căzut un guvern și a venit altul, îndată, toată administrația țării, și cea de Stat, și cea de județ, și cea comunală -de la prefecți și secretari generali de ministere, pînă la cel din urmă agent de poliție și pînă la moașa de mahala - se înlocuește,... pentru mai mare expeditivitate chiar pe cale telegrafică. O clientelă pleacă, alta vine; flămînzii trec la masă, sătuii la penitență. Și asta așa mereu și pe rînd din trei în trei ani, ba și mai des uneori.

De la o administrație astfel recrutată și constituită pe termene provizorii, se înțelege că numai seriozitate și scrupuluri nu se pot pretinde. Toți oamenii de afaceri, începînd de la arendașul care plătește milioane arendă și sfîrșind cu micul precupeț, care învîrtește în mizerele-i daraveri abia cîțiva lei, sînt rançonnés, în proporție, de către acești baroni feudali mari și mici, cari se numesc agenții administrației Statului romîn. Și oamenilor de afaceri asta trebue să le convină; în așa stare de lucruri, numai astfel pot exploata fără nicio sfiială- poate nedreptăți mare pe mic, poate înșela mic pe mare, - puțini reducînd în mizerie pe mulți. Rar, din cînd în cînd, ca pentru paradă de lux, se aruncă un homme á la mer - cine știe ce nenorocit agent care, lipsit de cel mai elementar tact, a făcut prea brutal o flagrantă delapidare sau s-a lăsat prea stîngăcește mituit”.


4.    Despre intelectualitate si meritocratie

„Toate școalele, de la cele populare pînă la Universități - școale primare, secundare, profesionale, agricole, comerciale, de popi, de moașe, de muzică, de alte arte, facultăți de toate ramurile culturii înalte - toate dau mai mult sau mai puțin demblée absolvenților lor drepturi la dignități și funcțiuni publice. Astfel școala romînă, în loc de la fi un mijloc de educațiune și cultură a poporului și a claselor dirigente, devine un canal de scurgere al poftelor de întîietate între cetățenii, de eftină parvenire, de scutire de îndatoriri, de sporire de drepturi și privilegii. Și din ce în ce, din gradul cel mai de jos pînă la cel de sus, școalele sînt niște fabrici de funcționari, de salariați publici și de avocați - o pletoră de semidocți, fără caractere, fără omenie, adevărați cavaleri de industrie intelectuală, cărora le trebuesc numai decît onoruri cît de multe fără nuciun merit și cîștig cît de mare fără multă osteneală.

Aceste fabrici alimentează oligarchia publică ce stăpînește exclusiv țara romînească. Din aceste fabrici ese și se premenește și crește, în oarba luptă de concurență pentru repurtarea rangurilor, distincțiunilor și profiturilor, oligarchia de aventură. An cu an apar proaspeți pe arena publică, în poze teatrale, teoreticienii, reformatorii și patrioții, placizii făuritori de sisteme noue, instigatorii exaltați, șoviniști, naționaliști, iredentiști, antisemiți, xenofagi, călărind pe întrecute fiecare pe calul său de bătaie, spre uimirea naivei trîndavei plebe, servanta oligarchiei”.


5.    Despre justitie

„Justiția ?... Judecătorii de pace și membrii tribunalelor de primă instanță, afară de prezidenți, sînt amovibili, ca și agenții și funcționarii ordinari. În justiție, poporul n-are încredere; ea are, astfel, autoritate, dar nu și prestigiu; și între această justiție fără prestigiu și poporul sceptic, se resfață formidabila și excesiv numeroasa clasă a avocaților - cea mai prosperă în Romînia după a arendașilor mari. Avocații constituiesc grosul intelectualilor; clasa lor este pepiniera cea mare a bărbaților de Stat”.

Ma opresc aici, nu inainte de a va recomanda aceasta fundamentala lectura pe care tinerii romani nu o au in cartile lor de literatura si de istorie, cum nu au nici O Faclie de Pasti, texte fundamentale pentru intelegerea Romaniei pe vremea cind incerca sa devina moderna. Sa ma ierte colegii de la Ziare.com ca nu pot sa raspund la ancheta cu Mindria de a nu fi roman mai bine de atit. Nu sint mindra deloc, sau nu scriam „De ce nu iau romanii premiul Nobel”, ultima mea carte... Ma gindesc, dimpotriva, cu groaza ca mai avem cinci ani si sarbatorim o suta cinzeci de ani de la Independenta. Nu prea vad sa se schimbe ceva din toate acestea pina atunci...
Alina Mungiu-Pippidi este unul dintre cei mai importanți politologi români, având ca domenii de expertiză politicile publice și democratizarea. Ea conduce catedra de Studii de Democratizare la Hertie School of Governance din Berlin şi este initiatoarea portalului www.romaniacurata.ro, al Societatii Academice din Romania.

---