Cand aşteptăm ca icoanele să ne rezolve problemele…
Căldura secetei pur şi simplu nenoroceşte agricultorii şi ne va scumpi la toţi viaţa, la fel şi criza politică. Creşterea de curs valutar se resimte deja în facturi şi ratele la bancă. Politicienilor însă căldura secetei le generează scurt-circuite neuronale şi le inflamează hormonii belicoşi… Numai astfel se pot explica declaratii de genul:
Crin Antonescu: “Băsescu nu scapă de mine decat dacă mă omoară”.
Sau, conform unor stenograme ale discutiilor conducerii PNL:
Varujan Vosganian - “Cu morţii nu o rezolvi. Numai cu morţii nu rezolvi.” avansand chiar şi o propunere halucinantă de “curăţare” a listelor electorale: “să fie scoşi de pe listele electorale cei cu sindrom Down şi bolnavii de Alzheimer, căci ei oricum nu au capacitate de exercitiu…”
Dacă genul acesta de abordare vine din partea unor intelectuali liberali vă puteţi închipui că întreaga clasă politică şi-a pierdut contactul cu realitatea. Şi onor Parchetul anchetează tot ce mişcă prin viaţa politică de au ajuns chiar şi la frumoasele june în costume de baie ale lui Mazăre. E drept că şi politicienii îi ajută, că una două se şi reclamă la procurori. Nu mai punem la socoteală de îndemnurile prezidenţiale “curat constituţionale”. După celebrul “DOTTORE, dottore”, ce a dinamitat orice idee de coabitare politică, preşedintele şi-a anuntat în stil propriu şi modul în care înţelege marea împăcare politică: “Chestore, Chestore, Procurorii e cu ochii pe tine!”. Şi a avut dreptate.
Curtea Constitutională s-a descompus zilele acestea după culorile politice ce o compun. Incapabilă să îşi respecte propria jurisprudenţă şi propriul statut, incapabilă să fie imparţială şi raţională, aceasta instituţie este măsura incompetenţei şi servilismului politic de pe la noi.
Disoluţia statului devine încet, încet o realitate şi iată că, în loc ca autoritatile să fie langă oameni, să caute soluţii şi să furnizeze printre altele şi un strop de speranţă, lupta nesfarşită politică pentru privilegii face ca privirile oamenilor să se îndrepte către icoane făcătoare de minuni, uitand că ele ne aduc doar alinare sufletească mai ales în momente de restrişte şi nu au rolul să rezolve probleme pentru care politicienii sunt plătiti.
În zarva asta continuă la nivel national, la nivel judeţean asistăm la o tăcere complice. Aici functionează “modelul vrancez”. PDL votează ca de obicei, cuminte, alături de baron şi astfel mulţi îşi văd liniştiţi de firimiturile lor de la masa puterii, în timp ce pe la PNL cuvantul de ordine este: “Să nu îl deranjăm pe Oprişan, căci altfel nu mai vedem nimic” cu referire desigur la banii publici aflaţi în pixul baronului. Căci şi acum cu groază le răsună prin urechi reproşurile baronale: “Din cauza voastră plătesc mii de euro la avocaţi”.
Eu cred că acest mod de a face politică este în fapt modelul la care aspiră fiecare dintre cei trei lideri de la Bucureşti: Antonescu, Ponta şi Băsescu. De a fi un “lidero maximo” care la cei cuminţi le dă ori job bun la stat ori ceva fonduri publice ”pentru dezvoltare”, iar celor care îşi iau nasul la purtare le arată imediat pisica de la Parchet.