Zoi, multe zoi! O mare de zoi!
Convulsiile din viaţa noastră cea de toate zilele au venit la timp. Românul, neavând bani să plece prea departe, stă pe langă televizor şi se bucură că este contemporanul unor momente „istorice” care-i vor schimba viaţa, în bine sau în rău. Spectacolul mediatic este extraordinar. De dimineaţă până târziu în noapte asistăm la trei-patru conferinţe de presă, ne dăm cu părerea, fiind gata să acordăm credit celui care strigă mai tare şi foloseşte un limbaj mai neaoş. Cand auzi un avocat vopsit în culorile curcubeului, spunându-i colegului de platou că „râde ca prostul”, ce poţi să mai zici?
Această campanie electorală pentru referendum este mai zoioasă ca niciodată. Nu bănuiam că o încercare de a schimba Puterea poate arunca înăuntru şi în afară atâta zoaie. E un cuvant dur în aparenţă, dar prea puţin încăpător pentru adevărata realitate politică românească.
Orice gospodină ştie că zoaia, ”apa murdară de la spălatul rufelor, al vaselor etc.”, se aruncă în locuri retrase din ogradă, nu în văzul lumii. De acest lucru simplu nu mai ţin seamă unii politicieni români. Nemulţumiţi că zoile aruncate in ţară „nu au zoit” conform planului, s-au gândit să le arunce în Europa, sperând că străinii sunt gata să-i laude pentru ispravă şi să le rezolve problemele de imagine, ţinându-i în scaune.
Chiar nu înţeleg de ce acest referendum a devenit bau-bau. Ce poate aduce rău? Ori votăm să rămână actualul preşedinte încă doi ani sau cât va mai dori, ori îl trimitem în viaţa civilă plină de anchete şi curioşi. Cine se teme de Virginia Woolf? Cui i-e frică de lupul cel rău?
România ar trebui să devină Centru de Perfecţionare în Arta Manipulării. Suntem imbatabili! Când o problemă intră în dezbatere, introducem o temă secundară pe care o transformăm pe dată în chestiune ce nu suportă amânare.
Ţara arde şi baba se piaptănă! Lăsam deoparte hăţişul Referendumului şi alunecăm spre reţeaua de prostituţie în care neapărat trebuie să apară personaje importante din tabăra adversă, menţionate de procurori într-o secvenţă care întâmplător ajunge la un anumit ziar. Zoi, multe zoi!
Concetăţenii noştri sunt băieţi buni, firi sensibile şi tolerante. Au mâncare n-au mâncare, au serviciu, n-au serviciu, le este cald sau frig, rabdă. Ascultă răbdători şi îşi dau cu părerea. Un singur lucru nu li se poate reproşa: că sunt proşti!
Românul ascultă, bagă la cap şi ţine minte. Când îi vine bine, te atinge la mir fără să te aştepţi. Dacă poporul e suveran, să-l lăsăm să fie suveran! Nu-l duci pe el cu trucuri simboliste, zăpăcindu-l cu galben, cu roşu, cu verde, cu portocaliu, cu alb. Se pricepe bine la nuanţe, mai ales că la noi un model de Dacie avea culoarea alb murdar (Alb 13).
O singură concluzie se desprinde din această luptă surdă pentru Putere: ZOI, MULTE ZOI! O MARE DE ZOI!
Vasile Lefter
Vasile Lefter este profesor de limba si literatura romană, publicist şi unul dintre cei mai activi hispanişti din Vrancea