Opinii

“Strainul” sau despre ura faţă de românul plecat în străinătate

De câteva zile asist înmărmurit la un val de ură manifestat de românii care locuiesc în ţară împotriva românilor care au ales, din diferite motive, să locuiască în afara graniţelor patriei. Aceste atacuri (unele din partea unor oameni educaţi şi citiţi, care nu pot găsi scuza neştiinţei) apar, în marea lor majoritate, în momentul în care unii ca mine au o opinie vizavi de evenimentele politice dramatice din ţară. Argumentul folosit de atacatori este lipsa unui contact direct cu viaţa din România din partea celor ca nu trăiesc acolo, cu transformările economice, sociale şi politice din ţară:

”Ai ales să pleci, nu mai știi cum e să mănânci salam cu soia, să trăiești greu, ca noi. Din cauza asta e mai bine să ţii gura închisă, să te abţii de la a comenta”.

Nu am de gând să polemizez cu cei care au asemenea păreri, dar le aduc aminte un amănunt minor – românii de afară au trimis doar în luna ianuarie 2012 nişte bănuţi în ţară, cam vreo 665 de milioane de euro.

Motivul

Care e resortul unei asemenea atitudini? În momente de instabilitate socială sunt căutaţi vinovaţi pentru ceea ce se petrece: indivizi sau grupuri sociale. De-a lungul istoriei, unul din abonaţii la statutul de vinovat pentru răul mers al societăţilor a fost străinul, cel venit de pe alte meleaguri, stabilit într-o comunitate nouă, din care nu face parte şi care, în momente dificile pentru ea, îl exclude. Această atitudine este vizibilă acum în Occident, unde alogenii sunt privţi ca unul din motivele pentru care economiile occidentale funcţionează prost, ca principal motiv al şomajului ridicat şi al instabilităţii economice:

“Străinii ne iau locurile de muncă, străinii ne fură din case şi de pe stradă, din cauza lor am ajuns unde am ajuns.”
România nu a cunoscut un asemenea val de imigranţi, care să ducă la schimbări importante în societate şi care să poată fi arătaţi cu degetul în momentele în care se caută vinovaţi. Dar, pentru că oamenii au totuşi nevoie să personalizeze răul, au transferat vina către un alt fel de străin, singurul străin pe care îl cunosc – românul plecat în străinătate. Acesta a preluat în mintea lor rolul pe care îl au alogenii în societăţile occidentale: din cauza lui, din cauza votului lui, România trăieşte o criză profundă. Aşadar, românul străin ar cam trebui să uite de unde a plecat, să mai lase în pace neamul din care face parte, să nu se mai bage el unde nu-i mai fierbe oala şi, îndeobşte, să-şi vadă de bunăstarea lui, de maşinile lui, de vacanţele lui şi de locul lui de muncă.

Sper ca, odată trecute fierbinţeala verii şi a crizei politice, aceste atacuri gratuite să dispară. Mi-e frică, însă, de lideri politici avizi de putere, care le-ar putea prelua şi transforma într-o temă de campanie electorală.

PS: Absolut fără nici o legătură cu romanul lui Camus.


u Gabriel CHELARU

Gabriel Chelaru este profesor de limbă franceză, locuieşte în Londra cu familia şi scrie la www.blogdevrancea.eu.

---