Ce facem cu Băsescu
Monopolul bunei intenţii şi omniscienţei nu trebuie considerat ca afectat de cîteva gafe majore pe care le recunoaşte, nici de contribuţia sa personală la degradarea guvernării şi de-modernizarea ei accelerată din cauza nepotismului, clientelismului politic şi mai ales incompetenţei generalizate. Din păcate, cam acesta e tot argumentul prezentat de Traian Băsescu săptămîna trecută, cu scopul de a-şi mai ralia trupele demoralizate ca să nu se lase decimate de adversar fără luptă. Cum poate acest argument să convingă pe cineva?
La punctul unu, nevinovăţia sa faţă de incompetenţa şi corupţia din guvern din lipsă de mijloace de a-i trage la răspundere pe miniştri, cum poate cineva să îl creadă, cînd Udrea, Baconschi, Boagiu, Ridzi au fost numiţi datorită relaţiei apropiate cu el, nu ierarhiei partidului, iar acum cîţiva ani cînd nu-i plăcea un ministru, îi dădea afară, pe Constituţia actuală, imediat ce nu era de acord cu ei (Cioroianu, Atanasiu). La punctul doi, ştie ce e mai bine, nu e asta greu de crezut din partea cuiva care nu are un economist cunoscut printre sfătuitorii apropiaţi sau chiar depărtaţi? Şi care propune schimbări radicale în sănătate sau organizarea regională fără nici un studiu de fundamentare? Sau ţine chiar teoria că nu ne trebuie planuri de dezvoltare pentru că le avem pe cele actuale, care au stat la baza planurilor operaţionale, şi că orice altceva nu ne interesează pentru că nu e finanţat de UE şi alţi bani nu avem?
Dincolo de faptul că trebuie făcute altele noi, pentru viitorul ciclu, acest argument mă face să cred că nu le-a răsfoit niciodată, pentru că principalul lor caracter, de planuri cincinale, i-ar fi sărit altfel în ochi şi ar fi remarcat că acolo nu sînt reţete de creat slujbe, ci planuri, de altfel nerespectate masiv, de a construi spitale şi moderniza comunicaţiile pentru zonele defavorizate, unde sub regimul lui se închid spitale şi căi ferate. La punctul trei, că trebuie tot el să facă mai departe, deşi nu are decît un partid minoritar care îl susţine (de care se leapădă public şi îl face ţap ispăşitor), nici un fel de elite profesionale de partea lui (cum ar putea, cînd a declarat că reformele trebuie făcute împotriva celor cu studii superioare), şi nici opinia publică (nici minoritatea gălăgioasă, nici majoritatea tăcută), nu am ce să răspund.
Care-i argumentul? Că eu nu îl văd. De ce? Că a fost ales. Da, e singurul argument, chit că doar cîteva mii de voturi i-au adus avantajul. Dar l-a forfetat, prin intervenţii neconstituţionale şi uzurparea rolului guvernului pentru a mai lua din costul impopularităţii partidului lui. Ok, acum că a luat costul asupra lui, ce e aşa nefiresc să îl plătească? Şi cum crede că poate fi eficace, după ce a devenit evident că stilul lui personal, adică lipsa de consultare, duce la creşterea opoziţiei în faţa proiectelor? Preşedintele crede că singurul veto player din ţară e el, dar, cum s-a văzut la Legea Sănătăţii, există şi alţi jucători cu drept de veto şi lipsa de consultare şi negociere care e stilul lui îi radicalizează pe aceştia.
Băsescu vrea să ne convingă să îl mai lăsăm o vreme să rezolve problema. Să nu răzbată însă din rapoartele serviciilor secrete, singura literatură pe care, din experienţa mea, o citesc preşedinţii, un mic adevăr esenţial? Dacă nu îşi transforma puţinii susţinători în clienţi şi ar mai avea cu cine să schimbe o vorbă sinceră ar fi auzit deja că în acest moment există o majoritate care consideră că problema e chiar el. Şi asta, indiferent că în rîndul adversarilor săi se numără şi mulţi din adversarii noştri, ai minusculei societăţi civile neafiliate şi nepartizane (dar judecînd după creşterea audienţei pe www.romaniacurata.ro, poate nu chiar aşa mică). Vorba e, dacă avantajele de a-l lăsa pe el să conducă lupta cu aceştia sînt mai mari decît dazavantajele. Şi nu mai sînt.
Ceata lui Cocoş, pe de o parte, şi amestecul lui Băsescu cu aceeaşi ideologie că numai el e alb şi alţii sînt negri în orice subiect, nu doar anticorupţia (educaţie, sănătate, etc) au crescut dezavantajele peste avantaje cu mult. E timpul să ne căutăm alţi campioni, mai mulţi şi mai mici , renunţînd la ideea de lumea a treia că lupta cu răul poate fi dusă doar de omul cel mai tare, de pe calul cel mai mare. Ca să ajungi acolo, şi ca să te menţii, îţi trebuie alte calităţi decît integritatea, moralitatea şi altruismul, şi chiar cine o fi avut vreo urmă din acestea riscă să nu mai aibă nimic după opt ani.
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Opinii
De același autor
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 1
Adaugă comentariu
db, acum 4640 zile, 10 ore, 19 minute, 51 secunde 
