Fotbal pe rana
Fotbalul e doar un pretext. Nu din pricina fotbalului nu am putut dormi noaptea la Odessa din cauza strigatelor de Rusia! Rusia! Pentru cine nu stie, Odesa nu mai e in Rusia. E in Ucraina, un stat nou care devine pe zi ce trece mai ucrainean, cu alte cuvinte devine mai greu sa te intelegi cu oamnii in rusa. De unde aceste doua limbi pareau aceeasi, azi ele se distanteaza in viteza si in mod uimitor. Jumatate din Ucraina, cea care e la putere si dicteaza ca la scoala se studiaza in ucraineana si nu in rusa, tine cu oricine ii bate pe rusi. Cealalta jumatate tine, desigur, cu rusii.
Suporteri beti morti se aruncau in genunchi in fata statuii Ecaterinei cea Mare multumindu-i pentru victorie. La fel si la Chisinau, doar jumatate din oras tinea cu romanii. Piata era plina de lume in seara ultimului meci al Romaniei, pe jumatate plina in seara partidei dintre Rusia si Olanda. Strigatele de bucurie au fost reprimate rapid de o politie foarte discreta, dar hotarata sa nu inceapa vreun scandal intre cele două grupuri. Miercurea trecuta, la Berlin, o falie similara traversa Kreuztbergul, cartierul liberal locuit de multi turci, unde supermagaziele germane vindeau drapelul national iar cele turcesti pe cel turc.
Se vorbeste atata de integrare in Germania, dar toti turcii tineau cu Turcia, chiar cei nascuti in Germania. La fel si jucatorii turci naturalizati acolo, la maturitate opteaza pentru echipa turca. Croatii din Bosnia, aceasta nefericita provincie iugoslava, intre timp tara, locul in care turcii au convins pe cei mai multi locuitori sa treaca la islamism, campionatul de fotbal a trezit razboiul civilizatiilor intre locuitorii catolici (ceea ce ii face croati) si cei musulmani (care, desi din acelasi grup etnic cu sarbii si croatii, au fost identificati cu turcii si straºnic injurati).
Nici cu ce s-a petrecut la noi nu imi e rusine. Ne-am dus acolo intr-o grupa grea, eu, care urmaresc doar titlurile din presa, ma asteptam sa luam numai batai. Nu am luat, am iesit onorabil. De ce atunci circul national de incriminari, cum se poate ca de la interlopi ca Mitica Dragomir la baieti fini ca Traian Ungureanu comentatorii sa discute, cu ocazia unui meci, despre Rovine si spiritul defensiv al romanului, deconstruind toata istoria nationala ca pe o istorie a lasitatii? De ce nu putem sa ne bucuram cu ce am vazut si sa nu ne incrancenam de parca s-ar juca intrarea noastra in UE? Cred ca daca ne amanau, sau pateam precum Croatia, care a ramas pe dinafara din cauza votului irlandez nu vedeam asemenea articole furibunde in presa.
Raspunsul la aceste intrebari se afla intr-o teorie care se cheama a dominantei sociale, si care postulează, cu destule dovezi, ca toata competitia etnica si nationala este doar una intre masculi. Daca pe lume ar fi doar femei nu am avea razboaie interetnice si gradul de competitie inter-etnica ar fi foarte scazut. In acest cadru general in care nu suntem nici noi mai mult decat o specie, omul mai poate si evolua insa. Colegii mei gemani mi-au spus toti a doua zi ca Turcia a jucat mai bine. Acum patru ani, cand mergeam din conferinta in conferinta prin insulele grecesti, Grecia a castigat pe neasteptate campionatul. Era plin de turisti din Occident care faceau galerie la echipele lor, si nu am vazut un chelner grec sa fie mai putin profesionist ca sa se uite la meci. S-au bucurat, dar cand am felicitat pe unul a doua zi după marea victorie, omul mi-a spus zambind ca imi multumeste, dar e doar un joc.
