Basmul cu infrastructura
Constructia canalului va costa circa 450 de milioane de euro, banii urmand sa fie obtinuti din fonduri europene. Si toate astea in doar patru ani! Mai ramane guvernul sa dea o hotarare prin care cursurile inferioare ale raurilor Arges si Dambovita sa treaca de la Ministerul Mediului in administrarea Ministerului Transporturilor, si suntem gata. "Dupa finalizare, Bucurestiul va deveni port la doua mari: Marea Neagra si Marea Nordului", a spus un oficial. Avantajele canalului sunt evidente: Capitala va fi conectata la Coridorul VII pan-european. Pe parcursul sau vor fi amenajate doua hidrocentrale, cu o putere de 73 de gigawati anual. In plus, 30 de milioane de hectare agricole si 6.500 de gospodarii de pe malurile raurilor Dambovita si Arges vor fi ferite de inundatii, iar alte 200.000 de hectare vor putea fi irigate. Canalul va fi folosit si in scopuri de agrement turistic, iar Bucurestiul va intra in circuitul capitalelor dunarene. Si uite asa o sa imi rezolv si eu problema navetei Bucuresti-Berlin, ca inainte sa puna Tarom un zbor direct o sa am canal, si o sa cobor frumos din universitate direct in portul de pe Spree langa Domul Berlinului, si o sa ma trag cu barca pana acasa, mai ales daca are cineva inspiratia sa transforme insuportabilul bulevard Magheru intr-un canal care sa lege Snagovul de Dimbovita, rezolvand cu ocazia asta si problema traficului Nord-Sud din capitala.
Oricum, suna frumos si pozitiv. Prin 2002 tot asa l-am vazut pe Adrian Nastase la televizor ca anunta darea in folosinta a autostrazii Soarelui. Pe loc am mutat o mare conferinta internationala pe care o organizam in acel an de la Bucuresti la Mamaia. Era de un 1 mai si mi-am spus ca e o exceptionala ocazie pentru oaspetii mei sa vada Marea Neagra. Ne-a luat patru ore si jumatate sa ajungem de la Otopeni, si pe vremea aceea traversarea Bucurestiului era un fleac. Autostrada nu am vazut-o, ca soferul autocarului ne-a spus ferm ca prefera prin Fetesti ca sa nu stea dupa lucrari pentru 30 de km de autostrada. Altfel a fost frumos, am dus la Inviere la catedrala toata trupa internationala, catolici, protestanti, evrei si ce mai erau si a fost o Inviere cu pescarusi de toata frumusetea. E adevarat ca la Histria ne-au atacat tintarii valuri, dar eu am reusit sa dovedesc ca ne tragem din stravechea cultura europeana greco-romana. La intoarcere am facut cinci ore, ca ne-a oprit de doua ori politia sa se afle in treaba.
Anii au trecut si in 2005, dupa multe alte conferinte, am hotarat din nou sa mergem la mare, c-au deschis francezii primul hotel de firma de pe litoral. Intre timp se mai daduse o bucata in folosinta si am zis ca merita sa incercam. Autocarul a facut iar 4 ore de la Otopeni, eu am facut trei, record inferior celui stabilit cu un sofer de la TVR cand era cat pe ce sa intarziu la semnarea tratatului Romania-Ucraina in 1997, pe care trebuia sa il comentez in direct, iar Dumnezeu ne-a scos in cale coloana cu girofar a lui Petre Roman de care nu ne-am mai dezlipit si asa am facut doua ore si jumatate pana la Neptun. Cam atata a facut si presedintele Basescu in 2005 cand a venit de la Cotroceni sa deschida, si mi-a spus cu firescul lui obiºnuit ca prefera masina elicopterului, ca asa are timp sa-si compuna discursul pe drum. Morala: ori tara e prea mare, ori drumurile nu evolueaza.
As vrea sa fiu optimista cu canalul Berlin-Bucuresti, ca trebuie sa gandim pozitiv acuma ca am intrat in Europa. Dar, vedeti, m-a sunat odata un jurnalist de la International Herald Tribune, un ziar de mare prestigiu. M-a informat ca se aflăala Calafat, unde se pune prima piatra a podului Calafat-Vidin si daca nu pot sa ii spun cateva cuvinte cu sens despre relatia istorica romano-bulgara. Eu am fost, cum incerc intotdeauna, de folos fara sa ma compromit plecand complet de la adevar, adica i-am spus ca nu exista nici o relatie. Si asa am ajuns pe pagina intai din Herald Tribune, langa o frumoasa poza cu Dunarea.
De la aceasta scena au trecut patru ani. Recent am citit tot in presa ca sunt sanse sa se inceapa in 2008 podul, si ca va dura patru ani, desigur din fonduri europene, dar nu e nimic stabilit. Imi pare bine ca mi-am lasat mobilul in Romania, ca nu vreau sa ma mai gaseasca nimeni cand s-o pune iarasi a doua piatra. Cum suntem noi, romanii, civilizatia meseterului Manole, sigur va fi iarasi prima, ca pe aceea de la inceput au luat-o demult unii si au repus-o in circuitul natural romanesc, acela din pricina caruia ce construiesti ziua, noaptea iti fuge in peisaj.
