Opinii

Comuna mea primitivă!

Ziarul de Vrancea
24 mar 2016 313 vizualizări
A fost odată, ca niciodată, că dacă n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit! Aşadar, dragii moşului, cititori ai Ziarului de Vrancea, a fost odată o comună primitivă în "Provincia europeană" Vrancea, în care trăia, pe picior mare, nimeni altcineva decât Domnia sa – Prostia.

Nu era o prostie obişnuită, cum sunt toate prostiile cu care ne-am obişnuit deja, era o prostie originală, care mergea în două picioare, vorbea şi ne prostea pe toţi, la fiecare pas, la fiecare respiraţie, de multă vreme! O prostie vie, ce creştea şi tot creştea cu fiecare campanie electorală, cu fiecare rundă de alegeri, spre dezastrul iremediabil al sănătăţii şi vieţii locuitorilor din această comună.     
Peste tot ţinutul în care trăia prostia, stăpânea, cu mână de fier, un rege aspru, atotştiutor, aprig la mânie şi răzbunător. De pe tronul său impunător poruncea, atât de drastic tuturor, ce şi cum să facă, încât ajunsese până într-acolo încât indica, până chiar şi  păsărilor, cum şi încotro să zboare... Nimeni din ţinut nu îndrăznea să se înfăţişeze în faţa regelui cu pricini sau nevoi care să-l supere şi să-i strice buna dispoziţie.
Nu ştiu cum se făcu, într-o zi însorită, la unul din sfaturile regeşti, unde erau adunaţi toţi dregătorii curţii, în faţa regelui se înfăţişă unul dintre primarii provinciei. Nimeni altul decât primarul comunei primitive Broşteni - o comună amărâtă, ai cărei locuitori, vitregiţi doar de soarta de a se fi pripăşit în acel ţinut, îşi duceau viaţa cu oxigenul pe care îl primeau, din când în când, din mărinimia regelui atotstăpânitor:
-Majestate, nu se mai poate trăi în comuna mea primitivă! Cum ştiţi, locuitorii mei nu au apă de băut de mulţi ani! Sărmanii bătrâni, care au mai rămas pe-acasă, beau apa din fântânile în care se infiltrează dejecţiile din WC-urile aflate în apropierea lor la acelaşi nivel sau mai la suprafaţă. Vă daţi seama, Majestate, ce vietăţi înoată prin burţile lor, sărmanii! Nu mai vorbesc de copiii din comuna mea primitivă, care pun această apă în biberoane! Doamne sfinte!

- Ia mai zii, mă! Mai zii, mai zii! pufni regele pe sub ochelari...

- Păi, Majestate, suntem înconjuraţi şi de un pericol de moarte! Gunoaiele! La marginea comunei mele primitive, gunoaiele se văd din ograda fiecărui locuitor! Mirosul de câini morţi ne-a pătruns nările şi esofagul, casele şi beciurile. Viruşii zboară pe la urechile noastre, Majestate, de mama focului! Ce facem, stăpâne?
- Mai zii, mai zii! răcni, iarăşi, din toţi rărunchii, preamăritul rege, scoţând flăcări pe nări!
- Păi, Majestate, când plouă pe uliţele comunei mele primitive, nu putem ieşi din case! Copiii înoată prin noroaie spre şcoală! Nu avem un metru de asfalt pe drumurile laterale! Nu se pot duce curaţi la şcoală pentru că microbuzul nu poate intra pe uliţă când e vreme rea!
- Ia mai zii, mă, primare, mai zii! Că mă iau nervii! Regele îşi şterse ochelarii aburiţi de transpiraţia provocată de îndrăzneala supusului său.
- De zis, am multe de zis, cu făcutul stau mai prost, după cum ştiţi, Majestate! Nu avem transport regulat în comuna noastră primitivă, aşa cum au comunele europene învecinate, Jariştea sau Vârteşcoiu, Preamărite! Nu avem microbuze care să meargă din zece în zece minute, ca la ei! Pe la noi trec, de câteva ori pe zi, nişte autobuze mari, cu mocani de la munte, iar copiii noştri abia urcă în ele şi trebuie să se strecoare cu ghiozdanele ca printre sardele , spre a-şi găsi locul pe culoarul cutiei mergătoare, să ajungă şi ei la oraş, la şcoală, să înveţe carte!

-        Aha! Mai zii, mai zii! Mai ai ceva?

-Mai am, Majestate, cum să nu am, dar mă cuprinde o teamă să mai spun! La mine, în comuna primitivă, nu a investit nimeni un leu! Nu am niciun proiect european! Nu am agenţi economici! Nu am de unde încasa şi eu un impozit acolo, să am de unde să-mi plătesc muncitorii, paznicii şi servitorii! Nu mai zic de furat, că am cam terminat cu asta, nu prea mai avem ce, cunoaşteţi şi dumneavoastră, Majestate! Toate clădirile de stat din comuna mea primitivă arată la fel ca acum mulţi de ani, sau mai rău! Nu am făcut mai nimic, deşi sunt de multă vreme şef peste toţi, cu voia Majestăţii Voastre! Sunt mulţi locuitori care nu şi-au plătit birurile, dar nu pot, Majestate, să mă dau la ei, că toţi m-au ajutat cu ceva la viaţa lor! Nu ştiu cum să fac să fie bine? Şi pentru ei, şi pentru mine, adică, nici rău să nu mă pun cu ei, da nici să-i execut, Măria Ta!
-Bă, primare, văd că le zici bine, n-am ce spune, doar tu ştii că eşti omul meu acolo, să ţii minte asta! Am ascultat tot ce mi-ai înşirat, cam cu prea multă îndrăzneală şi puţin respect faţă de rege! Am luat o hotărâre, oricum, înainte de a-ţi asculta balivernele astea de doi lei! Uite ce am hotărât! Să audă toţi dregătorii şi să fie lege!
Vin alegerile!
Locuitorii comunei primitive Broşteni votează mereu doar pe cei care nu fac absolut nimic! Ei sunt constanţi în prostia lor! Sunt oameni serioşi, consecvenţi şi nu se abat de la regulă! Dacă eşti primar cuminte, dacă dai bună ziua respectuos, dacă îţi pui zilnic cravată, chiar dacă mai scapi o berică pe ea, dacă mergi foarte mult pe jos, dacă ridici căciula des, dacă nu te expui, ai cele mai mari mari şanse să fii primarul comunei primitive până la adânci bătrâneţi, ascultă la mine! Mergem în continuare cu tine! Eşti cel mai potrivit să reprezinţi comuna primitivă! Avem o strategie beton! Mergem exact cu aceiaşi consilieri care sunt şi au mai fost! Mă doare pe mine ca Rege undeva că la toate colţurile se cer feţe noi la conducere! Să îndrăznească unul numai să-mi iasă din voie! Doar trebuie să-i speriem un pic pe alegători! Mergi şi spune oamenilor că dacă votează pe alţii li se vor lua pământurile! În comuna primitivă locuitorii cred toate gogoşile noastre dacă sunt bine coapte şi rumenite! Fii destoinic şi devreme acasă! Să nu mai aud că zăboveşti prin cârciumi că te sparg electoral! Te înlocuiesc cu tot cu voturile pe care iei! Pricepuşi?
-Plecăciune, Majestate! Aşa voi face!
Şi, uite-aşa, am încălecat pe-o şa, şi v-am spus povestea comunei primitive Broşteni din "Provincia europeană" Vrancea!
Acolo unde Prostia este la ea acasă şi se simte minunat, poleită în roşu aprins strălucitor, o prostie originală, care merge în două picioare, vorbeşte şi ne prosteşte pe toţi, în fiecare campanie electorală, de atâta amar de vreme...

Autorul catorva volume de proză, fostul ofiţer de poliţie Gheorghiţă Mocanu este scriitor, publicist, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania.



În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.