Regulamentele bisericeşti nu se aplică şi pentru casele ridicate din cutia milei?
Inclusiv pentru cei care nu fac parte din cadrul Bisericii. Din tot acest conflict se vede că mai marii Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei nu ţin seama de faptul că suntem în secolul XXI, nu în secolul XV, când singurul om care ştia să citească din sat era preotul, iar ceea ce spunea el avea literă de lege. Oamenii din zilele noastre sunt altfel decât înaintaşii lor, au un alt nivel de educaţie, au acces la diverse surse de informaţii care par infinite în comparaţie cu secolele trecute şi comunică între ei mult mai uşor. Pe aceşti oameni Biserica vrea să-i convingă să i se supună, cu o strategie care nu mai este suficientă şi eficientă în vremurile actuale. Aceasta în condiţiile în care de ani de zile circulă informaţii despre faptul că dacă abia ai terminat Teologia şi vrei să ajungi într-o parohie mai bună atunci trebuie să cotizezi cu ceva. Iar dacă ai fost repartizat preot undeva într-o parohie uitată de lume şi vrei să ajungi mai aproape de oraş atunci iar trebuie să contribui cu ceva. Dacă vrei să rămâi la o biserică bună şi există pericolul să fii mutat în altă parte, tot cu o “contribuţie” se rezolvă. În lumea mirenilor această atenţie poartă un nume simplu: şpagă. Alte informaţii sunt despre preoţi cu salariu de care feţele bisericeşti se plâng dar care circulă în maşini de zeci de mii de euro, care au reuşit ca atunci când şi-au făcut ceva pe la biserică să-şi mai facă şi ceva pe lângă casă. Ca să nu mai vorbim de unii care şi-au făcut chiar casă sau case, pentru că, asemenea lui Iisus care a înmulţit hrana, ei şi-au înmulţit banii. Numai că la ei nu a vorba de nicio minune. În lumea mirenilor acest fenomen poartă un nume: furt. Adică ai luat din banii credincioşilor daţi cu un anumit scop şi ai făcut altceva cu ei. Oamenii ştiu lucrurile acestea şi mai ştiu că deşi banul este “ochiul dracului” la el au râvnit şi feţele bisericeşti, inclusiv cele care păstoresc preoţii din Vrancea şi Buzău.
Prin lumea mirenilor mai calcă DNA în căutare de corupţi, dar ÎPS Ciprian cel ferm pe poziţii, la fel ca ceilalţi ierarhi ai BOR, nu vrea să vadă uscăturile din grădina lui. Până acum nu s-a văzut şi nici nu o să vedem Biserica luând atitudine şi sancţionând pe cineva din rândurile ei pentru asemenea fapte. Poate în Evul Mediu dacă un preot avea parte de asemenea avantaje era văzut un lucru firesc. Acum însă doar sutana nu mai e suficientă. Oamenii văd ca un furt şi fapta angajatului unei instituţii care a primit diverse avantaje sau şi-a însuşit bani care nu erau ai lui, dar şi fapta preotului care şi-a făcut o casă în acelaşi timp cu lucrările de la biserică sau pentru că ocupa o funcţie în ierarhia Bisericii. În timp ce un funcţionar prins la furat merge la puşcărie, un preot prins cu o casă pe care nu are cum să o justifice este un “om cu har”. Dacă cine protestează împotriva unei decizii “dezbină” Biserica, cine pune mâna pe “ochiul dracului” contribuie la unitatea ei, de ce nu primeşte nicio pedeapsă de la mai marii lui? Pe acest fond, Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei a venit cu cea mai aspră sancţiune pentru trei persoane care nu fac parte din rândul clericilor şi vorbeşte de “libertate iresponsabilă” şi că “Biserica nu e sindicat”. În luarea acestei decizii nu pare că s-a ţinut cont de faptul că Mântuitorul a spus “cine este fără de păcat să arunce primul piatra”. Biserica nu o fi sindicat, dar nici nu ar trebui să se comporte ca un stat în stat, în care unii dintre clerici să facă tot ceea ce vor fără teama de a fi pedepsiţi, doar pentru că sunt preoţi, iar apoi să aibă pretenţia ca oamenii să li supună necondiţionat.
Mihai BOICU