Aţi plăti ca să votaţi?
Dilema dacă diaspora românească (comunitatea românilor aflaţi în afara graniţelor ţării unde curge non-stop lapte şi miere) ar avea sau nu dreptul la vot a căzut în desuetudine. Acum am avea obligaţia morală de a vota, după cum am perceput eu mesajul miilor de români ieşiţi în stradă în ultimele zile. Par puţini, dar vocea lor este puternică, pentru ca sunt cetăţeni activi şi votează. Când un român care votează închide televizorul şi manifestă pentru ca eu, emigrant, să votez, atunci mă conformez. Chiar dacă asta înseamnă să-mi petrec ziua pe drumuri şi la stat la coadă. Pentru că, vedeţi dumneavoastră, puţini dintre noi au secţia de votare în oraşul în care locuiesc. Şi mai puţini dintre noi îşi permit să fie vecini de cartier cu ambasadorii români. Nu suntem eroi de basm, însă unii dintre noi chiar trec peste mări şi ţări pentru a vota. Mersul la vot se planifică şi necesită timp şi energie. Şi da, în cele mai multe cazuri costă.
Oare merită efortul nostru? Statisticele deprimante privind prezenţa la vot, rezultat al fatalismului congenital al românilor din România, mă fac să-mi pun această întrebare la fiecare scrutin. În plus, orice preşedinte ar fi ales, e din vina diasporei. Eu am obervat însă că, de mult timp, în această ţară aleg cei care NU votează. Buletinele lor de vot neştampilate aleg parlamentari, primari şi preşedinţi. Asta vedem noi, cei de-afară. Noi, care alegem preşedinţi de o zi cu 66 de voturi. Pentru acest tur de scrutin primesc răspuns de la cei ieşiţi în stradă. Pe mine nu politicienii mă scot din casă – asta spune mult despre puterea lor de convingere. Nu candidaţii mă conving de importanţa votului meu. De data asta ies din zona de confort şi urmez exemplul celor care votează, ale căror voci le aud din ce în ce mai tare. Nici nu-mi spun cu cine să votez. Pot vota alb. Important e să pun votul în urnă. Atâta vreme cât iese din urnă, fiecare vot contează, indiferent de candidatul căruia îi este dat.
Eu voi vota pentru un preşedinte care să mă reprezinte şi pe mine, român din afara graniţelor ţării. Dacă am posibilitatea, votez şi pentru un parlament şi un guvern – prin ricoşeu – care să ne ia în considerare şi pe noi, cei plecaţi de acasă. Votez mai ales cu gândul la cerşetorii români care azi sunt agresaţi pe străzile Uniunii Europene. Cu speranţa că votul prin corespondenţă va fi, în sfârşit, adoptat, ca să putem vota gratis şi noi, cei cu domiciliul aflat la 600 de kilometri de sediul Ambasadei României din Stockholm, singura secţie de votare din Suedia pentru alegerile prezidenţiale din noiembrie 2014. Votez şi pentru românii din ţară care s-au solidarizat cu noi şi ne cer să mergem din nou la vot. Dacă noi putem face acest efort, dumneavoastră, cei cu secţia de votare la colţul străzii, de ce n-aţi putea? De ce acceptaţi ca ei să câştige prin nereprezentarea şi resemnarea dumneavoastră?
Aţi plăti ca să votaţi? Eu da.
Aida Baumler este de loc din Focşani şi trăieşte în Suedia.
Aida BAUMLER