Opinii

Ce se-nvaţă la şcoala capitalistă?

E greu să fii împotriva obligativităţii orelor de religie în şcoală când faci parte dintr-o societate tradiţionalistă şi reticentă la inovaţii, deşi, paradoxal, avidă să adopte, compulsiv, modele occidentale. Convingerea ”aşa zice preotul, deci e corect” e atât de înrădăcinată, încât e aproape imposibil de pus în discuţie. Desigur, o astfel de discuţie nu şi-ar avea rostul dacă preotul ar fi încununarea virtuţilor pe care le predică, iar Biserica un model de smerenie.

Această convingere umbreşte o realitate, ba chiar o neagă: România este un stat secularizat, adică Biserica nu e o putere oficială în stat. Ora de Religie, înţeleasă ca Religie creştin-ortodoxă, pentru că, deh, ortodocşii sunt majoritari, nu are de ce să fie obligatorie. Şcoala trebuie să promoveze, prioritar, valori laice şi republicane. În acest sens, mai potrivită ar fi o oră de Educaţie civică, axată pe studiul Constituţiei şi a instituţiilor statului. Ora de Religie ar avea sens ca materie opţională, la nivel de liceu, cu condiţia să acopere tot spectrul religios şi să ofere o analiză diacronică şi sincronică a fenomenului religios. La clasa pregătitoare, copilul nu are capacitatea de analiză necesară abordării unui astfel de subiect. Pentru el, ”Dumnezeu există” va avea aceeaşi valoare de adevăr ca şi ”1A1a2”, pentru că aşa i s-a spus la şcoală, de către preot sau doamna/domnul. Preotul are tribuna lui de exprimare, care este amvonul din biserică. El poate organiza cursuri de catehism la biserică, în afara orelor de şcoală, la care vor putea merge cei care sunt cu adevărat interesaţi de studierea religiei.  
Susţinătorii orei de religie obligatorii, din clasa pregătitoare, recurg tot la argumente de genul ”e bine pentru că aşa e.” Asociaţia ”Părinţi pentru Ora de Religie” (sic), prezidată de Liana Stanciu, afirmă la punctul numărul 1 al ”Textului programatic” : ”Toţi părinţii vor să ofere ce este mai bun copiilor lor. Este dreptul părintelui să aleagă ce tip de educaţie vor avea copiii lui. Tot el, părintele, ştie că Dumnezeu este prietenul şi sprijinitorul care nu dezamăgeşte. Sugestia e următoarea: Dumnezeu oferă tipul de educaţie cel mai bun. La punctul numărul 7 se afirmă : ”Educaţia fără religie înseamnă şcoală fără suflet, neam fără Dumnezeu şi fără identitate.” Deci sufletul se exprimă numai prin religie, ateismul este exclus, iar identitatea noastră este exclusiv religioasă. Desigur, scopul acestei asociaţii e să promoveze studierea religiei ( !) în şcoală, interes pe care îl împărtăşesc unii părinţi şi preoţi. Cel puţin în Vrancea, unde în consiliul director al asociaţiei se află un preot a cărui soţie predă… religia. Conflict de interese ?! Nu, doar bune intenţii şi grija de a asigura generaţia de enoriaşi de mâine.
Vâlva, asociaţia şi petiţia pe Internet pentru ”menţinerea religiei în şcoli” (sic) s-au ivit în urma sesizării, de către un cetăţean, a unei absurdităţi : părinţii trebuiau să ceară ca odraslele lor să NU studieze religia la şcoală ! Religia, adică ora de propagandă creştină, în general, pentru că amalgamul Biserică – religie e un loc comun. Asta în condiţiile în care nu se pune problema retragerii acestui obiect de studiu, ci scoaterea din trunchiul comun. Unele voci îndrăznesc să ceară o estetizare a materiei şi un unghi de abordare ecumenic, dar să nu împingem erezia prea departe. Nu merg copiii la biserică? Nu-i nimic, vine biserica la ei!  Pentru că ”imperativul poruncilor divine face apel la libertatea omului”, solicitanţii de semnături nu văd nicio problemă, nici măcar logică, ca cineva să-şi exprime dorinţa de a NU beneficia de un anumit drept. Eşti liber să ceri să nu vrei, cum ar veni. Argumentele abundă în favoarea Religiei, obiect de studiu obligatoriu. Doar religia îi salvează pe tineri de la capcanele întinse de societate: (adolescenţii) ”trăiesc o dramă şi în acest moment ei au nevoie de răspunsurile religiei care îi încurajează şi îi motivează în viaţă. Nu trebuie lăsaţi în braţele anti-culturii, pornografiei, violenţei, drogurilor, alcoolismului etc.” Fără prezentarea vreunui sondaj de opinie sau studiu ştiinţific, în petiţie se afirmă, printre altele, că ”elevii nu refuză predarea religiei în şcoli, ci o prezintă ca pe o necesitate.” Mai mult, ”pentru adolescentul actual, scârbit de formalisme tradiţionale şi imperative sociale relativiste, fundamentul divin al Legii este o perspectivă salvatoare într-o societate dezorientată aflată în plină criză morală şi economică.” Păi religia nu e un astfel de ”formalism tradiţional”? Nu-i nimic, cui pe cui se scoate. Firesc, autorii petiţiei concluzionează: ”este de neadmis ca elevii să facă o cerere prin care să participe la o oră care li se cuvine.” Cu alte cuvinte, Religia capătă statut egal cu Matematica şi Limba română. Finalul este magistral: ”Şi este aberant să revenim la condiţiile comunismului despre care credeam că tocmai am scăpat!” Capitalismul e, deci, obligatoriu religios.
Voi ce părere aveţi?

Aida Baumler

---