Opinii

TIGANIADA NOASTRA EUROPEANA

Alina Mungiu-Pippidi
12 nov 2007 402 vizualizări
Am trait un an în Italia, în 2002, primul an al marii invazii romanesti. Consulatul din Bucureşti era luat cu asalt, iar în Florenta bisericile catolice ofereau o data pe saptamana spaţiu imigrantilor saraci din Romania si Albania ca saaaiba unde sa se roage

In centrul orasului o tigancusa de a noastra circula printre masini cu mana intinsa, cersind sub genericul "Poverina de la Romania". Eu faceam haz, dar barbatul meu, nepot al lui Nicolae Iorga, turba de furie si cind ii dadea ceva ii amintea sa nu mai spuna ca e din Romania. Faceam bancuri ca ar fi putut spune ca e din Ungaria. In autobuzul care urca de la gara la mine la universitate se instalase o ceata de aurolaci, condusa ferm de copiii nostri, dar care continea si copii asiatici. Limba lor comuna era romana de gang si stilul lor de cersit era foarte agresiv. Facusem prozeilti. In Gara de Nord pe vremea aceea nu mai gaseai aproape deloc specia, intrarea fiind ferm inchisa si politia patruland agresiv. Am exportat pe toti delicventii nostri.

In statistici si rapoarte, migrantii din Romania sunt un succes. Din cauza ca sunt plecati nu avem somaj acasa. Banii pe care ii trimit umfla cresterea noastra economica, pentru ca rudele lor ramase acasa devalizeaza magazinele de electrocasnice. Isi fac WC la casa de la tară, bravo lor, ca statul nu va avea bani onca o suta de ani sa faca veceuri tuturor. In Europa occidentala muncesc in slujbe pe care altii nu le vor, si aduc mobilitate si crestere economica. Cind vin in vacante aduc cu ei alte pretensii fata de comportamentul vamesilor si primarului din sat, aduc o exigenta noua, transfera experienta unei civilizatii. Tabloul in mare e perfect. Dar cind te uiti mai indeaproape, o categorie enorma de oameni foarte saraci pleaca in Italia, unde nu gasesc mare lucru de facut. Raman pe strada.

Si chiar din cei care au plecat numai ca sa plece multi nu au ajuns prea bine. Am remarcat odata vanataile unei chlenerite in Italia. Din rebeliune fata de tatal ei politist se maritase cu un italian si ajunsese chelnerita la un restaurant de sat. După tejghea, isi petrecea viata uitindu-se la telenovelele de pe RAI. Barbatul ei nu castiga destul si nici nu o trata bine.

Am dat peste o alta fata fara facultate si de numai 24 de ani. La inceput a fost "badanta", a stat cu o batrană, dar nu i-a placut. Italia e plina de femei din Moldova si Romania care vin la ingrijit copii ºi batrine, pentru masa, casa si in jur de 500 de euro pe luna. Nu le place. Romanii nu au vocatia ingrijirii. Ziarele din Italia sint pline de povesti despre batrani neglijati sau abuzati de ingrijitori romani si moldoveni, si asta de ani de zile. Geanina traieste ca un italian si lucreaza intr-un bar, el i-a gasit locul. "Am serviciul meu, imi platesc chiria, cumparaturile care le am si, la urma, nu mai raman cu mai nimica. Reusesc sa trimit putin acasa. Pentru ca iau un salariu de 1200 euro - 520 platesc chiria, pe un apartament mic, ca stau singura, 50 euro platesc lumina, 50 euro platesc pe gaz." Fetita a lasat-o acas, la parinti. "Ce sa fac cu ea aici? Sa o dau la azil?"

Nici una dintre aceste persoanele cu care am vorbit prin Italia nu poate spune clar unde e mai bine. "Nici nu mai stim cum era acasa". "Ne-am obisnuit aici". O duc greu, dar cred ca pentru copiii lor va fi mai bine. "Diferenta este ca daca nu ramai cu nimic, in schimb iti permiti sa-i acorzi la un copil ceea ce cere, ce are nevoie", mi-a spus o mama singura, din Florenta. Iar doi barbati care lucreaza la Roma, in constructii, povesteau: "Depinde la ce muncesti. Daca muncesti la romani, e greu tare; daca muncesti la italian, se munceste mai putin. La patronul roman e foarte greu. Ii programul lung, te plateste putin si nu-Ãi convine. Ziua de munca acolo se plateste la meseriasi la 70, 80 euro pe zi. Si pe mine mă plateste cu 45 de euro. Is foarte multi romani acolo."

Am vorbit cu cativa din ei. Cand vin in Romania, nu ii intereseaza sa puna banii in altceva decat in casa. Sa construiasca o afacere pentru viitor? Trebuie sa te pricepi, si apoi "Nu trăim 250 - 300 de ani si nu iau nimic dupa mine". In satele lor de acasa sint plecati aproape jumarate din sateni. Toti baga banii in case "de parca au ceva de demonstrat". Casele au cinsprezece camere si gresie, dar nu au canalizare, nici apt, arareori gaz. "In luna august pe aici pe la noi nu vezi Dacie. Numai BMW-uri si Passat-uri", au povestit satenii studentilor mei. In case stau bunicii cu nepotii. Uneori nu sta nimeni, stau doar migranÃii, vara, cind se intorc.

In fond, acest model de viata de pe azi pe maine, in care nu economisesti, nu investesti, doar consumi si traiesti ne e foarte familiar. Asta e Romania rurala, Romania de supravietuire, extinsa intre timp la scara europeana. Prima noastra contributie la Europa unita e cultura de supravietuire. Si, cum suntem mai saraci decat erau portughezii, si mai multi decat erau grecii, Europa va trebui sa se obisnuiasca cu noi. Si noi va trebui sa ne obisnuim cu ideea ca atita vreme cat nu vom reusi prin solidaritate sociala si buna guvernare acasa sa facem mai rentabil pentru orice roman sa traiasca aici decat sa doarma in cort pe un maidan de gunoaie la Roma vom ramane multi ani de acum inainte tiganii Europei.







În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.