Asta e parerea mea!
Cu ocazia lunii Martie, luna femeilor si mai ales cu prilejul
sarbatorilor de 1/8 Martie, ziarele locale vrincene reusesc sa
promoveze o buna imagine femeilor din Vrancea. Originara fiind din Vrancea, desi ma aflu la mii de kilometri departare, ma bucur
pentru ascensiunea socio-profesionala a femeilor vrincene si cresterea vizibilitatii activitatilor lor. In Romania se sarbatoreste si
Ziua Femeii si Ziua Mamei pe data de 8 Martie. Daca 8 martie este Ziua Internationala a Femeilor militante, aici in USA, sarbatorim ziua mamelor pe data de 13 mai. Pentru ca primavara este un anotimp dedicat femeilor, mamelor, folosesc acest prilej sa scriu un articol in care sa "militez" pentru o mai buna recunoastere publica si in familie si in societate a "mamelor singure vrincene". In Vrancea exista perceptia publica precum ca, din cauza unor
mentalitati mai vechi, se vorbeste mai putin de mamele singure. Nu stiu care este statistica vrinceana a mamelor singure (vaduve sau despartite), dar pe masura ce timpul trece, se observa ca familia traditionala, asa cum o stim noi, cu mama-tata-bunici-unchi-matusi se schimba. Se schimba pentru ca se schimba si cerintele socio-profesionale, membrii familiei pleaca in functie de oportunitati la munca sau la studii la mari distante. Aceste schimbari nu pot fi evitate, sau pot fi evitate pentru o perioda mai scurta. Rezultatul este ca in lume exista un numar din ce in ce mai mare de mame singure (cu partener decedat, plecat departe la munca, sau despartiti). Atit in familie cit si printre cunostintele mele din Vrancea sint citeva mame singure pe care eu le consider femei de succes si carora doresc sa le trasmit cu prilejul Lunii Martie- Luna Femeilor, cele mai bune urari prin intermediul Ziarului de Vrancea. Aceste mame singure sint femei de succes care desi poate nu se afla in pozitii socio-profesionale vizibile, sint un exemplu pentru societate pentru ca au trecut peste greutatea pierderii partenerului, nu si-au abondonat copiii, au mers
la serviciu, au muncit zi noapte ca sa-si creasca copiii. Copiii acestor mame singure acum sint studenti sau au terminat
facultati, sint intelectuali pe picioarele lor si-si aduc aportul lor
la dezvoltarea societatii vrincene sau in judetele din jur. Aceste
mame singure trebuiesc respectate de institutiile publice, de familie, de societate pentru ca nu au ingreunat bugetul public abandonindu-si copiii in orfelinate sa consume fondurile publice
adunate din taxele si impozitele cetatenilor, ci si-au tinut copiii
acasa linga ele, au muncit si-au platit taxele impozitele, i-au trimis la scoli si au dat/dau societatii oameni de valoare. Multe din aceste mame singure vrincene au avut de "trecut" in viata si peste problema izolarii, marginalizarii socio-familiale caci, asa cum
imi amintesc eu de mentalitatea din Vrancea la nivelul anilor 1980,
1990, nu era o zona prea "prietenoasa" cu mamele singure, orfelinatele din Moldova fiind pline de copii sanatosi sau bolnavi abandonati. Mamele singure din Vrancea pe care le cunosc, au avut linga ele rude, prieteni care le-au ajutat sa treaca peste
"mentalitatea unei parti din societate-familie", si-au sacrificat viata
personala, ascensiunea profesionala pentru ca sa-si tina copiii acasa, sa se dezvolte cit mai bine si au dat in final societatii cetateni de valoare fara sa apeleze prea mult la fondurile publice- serviciile sociale. Dupa 1990 autoritatile publice au dus si duc o
campanie puternica impotriva abandonului copiilor in orfelinate caci oricit de bun ar fi, un orfelinat nu poate inlocui caldura- echilibrul unei familii, chiar daca familia este formata din o mama singura si citeva rude care sint alaturi de mama singura si inteleg
situatia. Abandonul in institutii publice, daca se produce, se produce in cazul femeilor extrem de singure, care nu-si pot creste singure copiii pentru ca, probabil nu au sprijin- intelegere din
partea societatii dar nici din partea rudelor. In America am vazut
foarte multe mame singure si am ramas impresionata de
intelegerea si echilibrul pe care-l gasesc in familie si-n societate.
In America am realizat ca am avut un noroc imens sa ma nasc si sa fiu educata in Vrancea intr-o familie unita dar, in acelasi timp, am realizat ca avem datoria morala sa nu uitam de mamele singure si de faptul ca avem datoria morala sa nu le lasam sa devina si mai singure. Cind o mama este obligata sa-si abandoneze copiii in orfelinate nu este numai vina mamei ci a noastra, a tuturor, ca cetateni, familie, prieteni, vecini, caci nu
am stiut sa ne implicam sa evitam un rezultat nefericit. Societatea
vrinceana trebuie sa realizeze ca o "mama singura" merita tot respectul, recunoasterea publica-familiala, chiar daca nu se afla intr-o pozitie socio-profesionala vizibila si sa nu uitam ca atunci cind o mama reuseste sa treaca peste greutatea despartirii si-si pastreaza copiii linga ea crescindu-i si dind societatii oameni de valore este atit un succes al mamei singure cit si al prietenilor, familiei, societatii, etc.
Tuturor Femeilor din Vrancea le urez La multi Ani cu prilejul Lunii
Martie-Luna Femeilor, tot respectul pentru mamele singure, pentru
aportul lor de a creste singure copiii si a da societatii oameni de
valoare.
Mihaela Dumitrescu-Bowland, USA
