VIDEO + Foto | Petrecere de Ziua Comunei Spulber la Festivalul „Glasul Buciumului”. Povestea merge mai departe
20 august 2023, zi cu noroc pentru Primăria din Spulber care a avut parte de timp frumos pentru a sărbători Ziua Comunei. Poate puţin cam cald, dar plăcerea de a petrece cu prietenii, cu vecinii, cu consătenii şi invitaţii veniţi de departe, a anulat până şi o parte din arşiţa zilei.
La Spulber regăsesc întotdeauna oameni dragi inimii mele, cu care am lucrat în ultimii 2-3 ani, am pregătit, am filmat şi am transmis mai departe tradiţii şi obiceiuri minunate, totul sub umbrela Bisericii din satul Spulber de pe Vale ( ce nume fantastic şi preţios, diafan ca o dimineaţă însorită de primăvară...) şi a Primăriei, două instituţii de care oamenii de aici sunt foarte ataşaţi, spre binele întregii comunităţi. De astă dacă m-a impresionat „dialogul” sonor dintre buciumaşii din Spulber şi minunatele fete din Alba, cu tulnicele lor. Aşa am avut prilejul să stau de vorbă cu unul dintre cei mai vechi buciumaşi din Spulber şi una dintre invitatele din Alba, căreia i-am admirat costumul popular, altfel decât al nostru, pe care ni l-a prezentat cu plăcerea şi mândria celei care-i ştie valoarea, vechimea, unicitatea care nu şi-a pierdut farmecul, iar fata care-l poartă îmi pare o zână din poveşti.
Festivitatea de deschidere a Zilei Comunei Spulber, la care au participat senatorul PNL de Vrancea Raluca Ioan, preşedintele Consiliului Județean Vrancea, Cătălin Toma , vicepreședintele Ionel Cel-Mare, iubitor al vechilor tradiţii strămoşeşti , consilieri judeţeni şi locali, numeroşi invitaţi, a fost oficiată de primarul localităţii, domnul Sorinel Gicu Vulcan.
„Festivalul <<Glasul Buciumului>> îşi propune să aducă în prim plan importanţa acestui instrument ancestral care şi-a recâştigat identitatea prin cele două mărci deja consacrate, la OSIM; <<Buciumul>> şi <<Buciumaşii din Spulber>>, precum şi prin frumuseţea şi autenticitatea tradiţiilor muzicale şi culturale ale României, reunindu-i pe toţi cei care simt şi trăiesc româneşte într-una din cele mai frumoase localităţi din Vrancea - Spulber”, a spus în deschidere domnul primar.
Îi cunosc pe buciumaşi de mai bine de 20 de ani, am filmat, am stat de vorbă cu ei de-a lungul timpului, dar azi, la zi de sărbătoare, am vrut să aflu mai multe despre un buciumaş vechi în meserie - cum se spune - să-l omagiem de ziua comunei în care trăieşte de atâţia ani.
„Sunt în formaţia de buciumaşi de mic, aveam vreo 12 ani”.
- De la cine ai învăţat? întreb
„De la Toader Cătănoiu, el a pornit totul, cu băieţii lui. Avea un băiat, trăieşte şi azi, Cătănoiu Vasile şi o fată pe care o chema Sofiţa...”
- Câţi ani sunt de atunci? întreb
„Sunt cam 60-70 de ani. Am fost peste tot cu formaţia După Revoluţie am fost şi în Republica Moldova”.
- Cum v-au primit?
„Ne-au primit foarte bine, am stat vreo săptămână acolo, am vizitat peste tot.”
- Mai ţineţi minte la câte spectacole aţi fost prin ţară?
„Au fost multe...”
- Se spune că buciumaşii sunt străjerii lui Ştefan Cel Mare, sau e doar o poveste?
„Există şi poveşti dar, de multe ori, povestea s-a întâmplat să fie una adevărată”.
- Cine eşti mata, bunică? ar fi întrebat Ştefan cel Mare.
- Eu sunt Baba Vrîncioaia, da mata, cine eşti?
- Eu sunt Ştefan Cel Mare şi am nevoie de tineri care să m-ajute în război.
Baba Vrîncioaia a avut 7 feciori, spune buciumaşul nostru, iar Spulber a fost unul dintre ei.
- Eu îţi dau feciorii mei ca să lupţi în război”, ar fi spus Baba Vrîncioaia.
- Şi i-a dat feciorii pe care-i chema aşa, cât mai ţiu şi eu minte: Spulber, Nistor, de la Nistoreşti, Spânu, de la Spineşti, Paul, de la Păuleşti, Bîrsan de la Bîrseşti....”
- Dumneavoastră, unde v-aţi născut? întreb
„M-am născut în Spulber, pe 10 octombrie, 1949...”
- Ce înseamnă echipa de buciumaşi pentru dumneavoastră?
„Noi suntem urmaşii celor care au luptat cu turcii alături de Ştefan Cel Mare şi Spulber, băiatul Babei Vrîncioaia a primit acest munte unde s-a înfiripat satul nostru.Buciumul era cel care anunţa că vin turcii, mai târziu buciumul era folosit să anunţe diferite evenimente legate de sat, sau să alunge norii cu piatră”.
- Până când credeţi că o să cântaţi la bucium?
„Cât a vrea Dumnezeu, cât pot... Din cei bătrâni am rămas eu, NEAGU PAVEL mă numesc...”
Alături de buciumaşii din Paltin - parcă mai mulţi ca niciodată - au urcat pe scena de la Spulber şi tulnicăresele din jud. Alba, renumite pentru arta lor şi pentru felul cum au dus acest instrument tradiţional mai departe. Sufletul deciziei a fost o altă tulnicăreasă celebră, Mariana Gligor, din jud. Alba, declarată Tezaur Uman Viu Unesco. Despre acest inimos şi talentat grup am stat de vorbă cu o fată a cărei frumuseţe era scoasă în evidenţă, odată în plus, de costumul pe care-l purta.
- De unde veniţi? întreb
„Din judeţul Alba, oraşul Cîmpeni şi mă numesc Maria Gligor”.
În astfel de momente, fiecare întâlnire vine şi cu o poveste frumoasă, aşa cum a fost şi cea a Mariei.
„Eu m-am născut cu acest instrument, numit tulnic, în familie. Bunica mea, Mariana Gligor, care este Tezaur Uman Viu Unesco, iubea acest instrument tradiţional şi ne-a transmis această dragoste şi nouă. La început am considerat tulnicul o jucărie, dar mai târziu am început să cânt ajutată de bunica mea. A fost un mentor foarte bun, în continuare este pentru cei care doresc să înveţe. La noi, tulnicul este denumit <<telefonul din trecut>> şi era <<voinicul care se aude peste 7 văi şi 7 munţi>>. Era folosit pentru a transmite semnale pe vremea dacilor , dar şi mai târziu, pe vremea lui Avram Iancu, până aproape de zilele noastre. Verişoara mea este deja profesoară pentru tulnice şi învaţă fetele, care doresc, începând de la 7 ani.”
Tulnicăresele din Alba fac pereche bună cu buciumaşii din Spulber şi această pasiune pare să-i apropie. De altfel, fetele nu sunt pentru prima oară în Vrancea. Frumoasele tulnicărese au venit îmbrăcate în portul popular din zonă care, alături de tinereţea şi frumuseţea lor, a căpătat o strălucire aparte, la propriu şi la figurat.
Cu multă amabilitate, Maria mi-a arătat din ce este alcătuit costumul pe care-l poartă tulnicăresele venite în ospeţie.
„În cap avem o cârpă, care reprezintă măiestria noastră când mergem la biserică. Apoi avem iia care este cusută de bunica mea, de altfel tot costumul este făcut de bunica.Avem zădiile ( cum ar fi la noi catrinţa ), care sunt de culoare roşie şi cu puţin negru, iar la interior ( în ţesătură) se poate observa un fir de aur pe care femeile îl ţeseau în zadie, pentru a arăta că sunt valoroase. Avem poalele care sunt asemănătoare ca model cu cămaşa, iar în picioare avem opincile în stil dacic.”, mai spune Maria Gligor, din jud. Alba.
Localnicii s-au bucurat, petrecând pe cinste alături de oaspeţii lor până seara târziu.
Peste sat se lasă liniştea..., acum e momentul să-i amintim pe toţi cei care, de-a lungul timpului, au activat în grupul buciumaşilor, cei care mai sunt, dar şi pe cei care nu mai sunt, împreună cu fostul primar, Vasile Rusu, care a condus această formaţie până la trecea sa la cele veşnice, pe care sa-i pomenim în zile de sărbătoare. ( Janine VADISLAV )
