Schitul Valea Neagră, Ierusalimul vrâncenilor
Astăzi, marți 21 noiembrie 2023 va fi lansată la Năruja, de către Asociația Obștilor Vrâncene, lucrarea, "Schitul Vrancea" a teologului dr Romeo Valentin Muscă, directorul Muzeului Vrancei , colaborator al cotidianului nostru. Citiți în continuare o cronică semnată de profesorul Costică Neagu a acestei cărți.
Nu-ți voi lăsa drept bunuri după moarte
Decât un nume adunat pe-o carte, (...)
Așeaz-o cu credință căpătâi.
Ea e hrisovul vostru cel dintâi. (T. Arghezi)
La aproape un veac de la apariția celebrelor Documente putnene ale lui Aurel Sava (I-1929 și II-1931) și Documente vrâncene publicate de C. Constantinescu-Mircești și H. H. Stahl (I-1929), teologul Romeo-Valentin Muscă aduce pe masa cititorului și a cercetătorului vrâncean al acestor plaiuri, lucrarea ,,Romeo-Valentin MUSCĂ – SCHITUL VRANCEA”, care întregește în chip magistral imaginea ,,Țării Vrancei”, relevând grija trăitorilor de pe acest meleag pentru ,,mântuirea sufletului” sau ,,socoteala cu veșnicia” cum spunea Simion Mehedinți.
Țara Vrancei sau Vrancea Istorică este un tărâm fabulos care a atras atenția multor minți strălucite, impresionate de frumusețile naturale, de strălucirea ,,Mioriței”, de profunzimea gândului (,,spațiul mioritic”, etosul românesc, plămada din care s-a forjat acest neam ,,unu-i moldovean, unu-i ungurean și altu-i vrâncean” sau chiar ,,Legenda Vrancei”) și a sufletului românesc – vocația libertății și a neatârnării etc.
Toate aceste frumuseți și calități au atras condeie strălucite: Simion Mehedinți, Ion Diaconu, N. Iorga, C. C. Giurescu, N. Al. Rădulescu, Ion Ionașcu, H. H. Stahl, Valeriu D. Cotea, Dumitru Pricop, Valeriu Anghel etc. Mai mult, în ultimul timp au apărut peste 40 de ,,monografii” doar la Editura Terra, unele inegale ca valoare literară sau documentară, dar sunt de reținut prin unele amănunte pe care le dau iveală și care vor avea importanța lor într-o lucrare de sinteză, dedicată Vrancei.
Toate aceste lucrări trec fugitiv peste ceea ce numim în mod obișnuit – cultura religioasă – socoteala cu veșnicia.
În lucrarea ,,Costică Neagu - Negrileștii Vrancei”, 2005, observam că vrâncenii au fost într-o permanentă luptă cu vecinii, fie slujitori ai altarului (Mănăstirea Soveja, Mănăstirea Mera, Mănăstirea Vizantea, fie mireni (domnitorii moldoveni Constantin Ipsilanti, Alexandru Moruzi în cârdășie cu boierul Iordache Ruset-Roznovanu) sau Imperiul Austro-ungar.
Aceștia au atentat permanent la integritatea ,,moșiei” vrâncenilor, motiv pentru care ,,vrăncenii și-au construit, după puterile lor, biserici obștești în sate. Au ctitorit în timp, schiturile: Lepșa-Tulnici (1739) și Schitul lui Vrancea/ Schitul Vrancea/ Schitul Valea Neagră/ (1755) de pe teritoriul Comunei Herăstrău, pe care l-au înzestrat cu danii din partea Obștei Vrancei” (p. 24).
Condeiele de care aminteam mai sus, au dezvăluit istoria așezămintelor monahale din Vrancea arhaică, dar fragmentar, fie dintr-o necunoaștere profundă a fenomenului, fie dintr-o ,,timiditate” pe care cercetătorul o manifestă atunci când intră pe terenul credinței.
Domnul dr. Romeo-Valentin Muscă, cu studii teologice și istorice, un cunoscător avizat al istoriei așezămintelor monahale vrâncene și a bisericilor obștești (Essai sur la pensée eucharistique médievale latine. Regarde ortodoxe, 2004; Ortodoxia mioriţică. Creştinismul valah, de la gotul Ulfila la evreul Wurmbrand, 2006; Biserici mutilate. O radiografie a distrugerii patrimoniului religios din Vrancea şi Ţinutul Putnei, 2006; Odobeşti - Oraşul viilor domneşti, 2009; Creştinătatea Odobeşteană. Viaţa religioasă şi lăcaşurile de cult din Odobeştii Vrancei, 2010; Buluc. Schitul din Athosul românesc al Vrancei, 2010; ediția a II-a, 2017; Sârbi – Podgorie Domnească, 2012; Jariștea Vrancei. Album, 2013; Focșanii în straie monahale (1661-1864), 2017; ed. a II-a, 2018; Schitul Scânteia din Măgura Odobeștilor, 2019), iar acum Schitul Vrancea, în care sesizează foarte bine specificul fenomenului religios vrâncean și vicisitudinile prin care a trecut de la înființare și până în zilele noastre.
Vrancea, ca ținut de ,,margine interioară”, avea unele avantaje pe care i le conferea poziția sa, dar avea și o responsabilitate permanentă și ingrată, mai ales că ,,vecinii” nu erau străini (alte lifte, alte credințe), ci erau ,,rumâni” și nu știai niciodată când vin cu gânduri bune sau viclene.
Cum ,,chiria învață cărăușul”, văzând că mănăstirile domnești (Mera, Soveja, Vizantea) atentează la Moșia Vrancei, ei n-au dorit nici în ruptul capului, să înființeze mănăstiri, ci ,,schituri obștești” pe care ei să le ctitorească și să le înzestreze, iar acestea să se îngrijească de sufletul și de învățătura vrâncenilor (școli, cămine de bătrâni etc.).
Cercetând documentele de arhivă, dar și atent la tradiția populară, Valentin Muscă afirmă că ,,Între secolele XVI și XVIII au fost ctitorite mai multe așezăminte monahale în Țara Vrancei, dar din motive pe care nu le cunoaștem, cele mai multe au dispărut. Despre unele dintre acestea nu avem documente istorice, dar ne amintesc toponimele și hidronimele ajunse până în zilele noastre...” (p. 44)
Această precizare confirmă afirmația noastră că vrâncenii s-au îngrijit de mântuirea sufletului, dar s-au ,,temut” de mănăstirile domnești și mai apoi de atingerea cu statul – Casa Bisericii...
Prin lucrarea sa, Dl Romeo-Valentin Muscă deschide multe șantiere de lucru în cercetarea fenomenului istoric, religios, sociologic și folcloric al Vrancei arhaice, aruncând multe provocări contemporanilor și tinerilor cercetători. Prin modul în care-și organizează întregul material monografic al așezământului Schitul Vrancei, autorul demonstrează o cunoaștere aproape exhaustivă a fenomenului, dovedită printr-un aparat critic fără cusur.
Schiturile obștești din Vrancea arhaică în fruntea cărora se situează Schitul lui Vrancea/ Schitul Vrancei/ Schitul Valea Neagră constituie un rezultat al credinței vrâncenilor în divinitate, în viața de dincolo, în credința că cinstea, corectitudinea, iubirea aproapelui, a neamului, le vor lumina drumul nesfârșit pe ,,lumea cealaltă”.
Poate că în virtutea acestei credințe, după ce actele de vânzare-cumpărare erau semnate prin punere de deget, cel care le scria, adăuga formula: ,,Am pus degetele ca să să știe; am pus degetele ca să să creează; am pus degetele pintru credință sau pintru vecie”, pentru că ,,pe unde iese cuvântul, iese și sufletul”!
Lucrarea teologului Romeo-Valentin Muscă are valențe științifice, dar și ,,literare”. Autorul aduce cu talent, în lumina adevărului, ctitori și fapte care au intrat în anonimat sau care nu sunt apreciați la justa valoare istorică și morală. Când vorbim de credință, trebuie să vorbim de morală, de suflet, de adevărul absolut.
Ideea care nu generează cuvântul, nu e o idee bună, cuvântul care nu generează acțiunea, nu e un cuvânt bun. Prin aceasta, am numit triada culturii, care se autoregenerează în permanență. Ideea se exprimă prin cuvânt (comunicare), iar aceasta generează acțiunea (cercetarea, documentarea, raportul științific, creația). Lectura generează ideea care se convertește în cuvânt, altă acțiune și tot așa...
Stilul autorului are nerv, ritm și relief, are valențe științifice și literare, uneori are chiar nuanțe ușor agresive, dar probează o argumentație bine articulată, bazată pe documente scrise, dar și pe cutume.
Lucrarea Schitul Vrancea îndeplinește toate canoanele unui adevărat op academic: izvoare inedite –, aduse pentru prima dată în lumina tiparului și izvoare edite; cărți, volume colective, dicționare, anuare, broșuri, articole și studii, la care adaugă surse în format electronic, un glosar de termeni ,,mai puțin utilizați” și intrați în fondul arhaic al limbii române.
Textul este întregit de aproape 600 note de subsol și un index de persoane și locuri, 11 anexe, adende care ușurează lectura cititorului mai puțin avizat, dar îngreuiază tentativele de plagiat.
Lucrarea ,,Schitul Vrancea” este o carte de căpătâi pentru istoria așezămintelor monahale vrâncene, ea trage un hotar între ce se știa și ce trebuie să știm atunci când dorim să ,,aflăm” și să înțelegem Cultura și Civilizația Vrancei arhaice.
Orice lector sau cercetător care se va încumeta ,,să scrie două cuvinte despre bătrâna Vrance” (SM), va trebui să lectureze această lucrare pentru a nu cădea în păcatele afirmațiilor aproximative sau a plagiatului.
Felicităm autorul pentru efortul depus în luminarea și înțelegerea trecutului din acest colț de țară, felicităm Asociația Obștilor Vrâncene pentru subvenționarea acestui ,,istoric” act de cultură, prin care continuă participarea la alte proiecte culturale vrâncene în colaborare cu Asociația Personalului Didactic ,,Simion Mehedinți”.
Sugerăm editorului să doteze cu această lucrare toate bibliotecile școlare și publice din Județul Vrancea, toate bibliotecile județene din România, toate entitățile de cultură interesate. Numai ajungând într-o bibliotecă orice carte devine un obiect de cultură. ,,Mulțumim tuturor acelora pentru care cultura valorează cel puțin atât cât banul”.
Costică Neagu
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
