„Mutarea” strategică a fermierului vrâncean Vasilică Pamfil în condițiile în care sectorul vegetal nu mai este sustenabil
Fermierul vrâncean Vasilică Pamfil explică într-un recent interviu acordat revistei de specialitate „Profitul Agricol” „mutarea” strategică la care a recurs în administrarea afacerii sale în condițiile în care sectorul vegetal nu mai este de câțiva ani sustenabil.
„Am semănat 1500 hectare cu grâu. Producția variază de la 2 la 6 tone. Media este 4 tone. Statistica arată că în Vrancea media este 3200 kg la hectar în anii normali. Ca să vinzi o asemenea producție cu 80 de bani este pierdere de timp și de bani, mai ales că și subvenția a fost diminuată la 98 de euro. Restul sunt niște pachete și dacă le îndeplinești mai poți să mai iei 50 de euro. A rămas teren necultivat 4-5%, s-a dat derogare abia acum dar e foarte târziu. Suntem în martie. Nu mai poți conserva apa. Practic sustenabilitatea este zero, mai ales că seceta ne omoară.” , spune fermierul vrâncean Vasilică Pamfil în articolul publicat de revista de specialitate „Profitul Agricol”. Pamfil lucrează 4000 de hectare de teren și a ajuns deja la 700 de vaci cu lapte și carne. Are și 500 de oi Vrea să ajungă la 2000 de vaci. Toate animalele sunt în stabulație liberă, precizează autorul articolului publicat de revista de specialitate „Profitul Agricol”.
Fermierul vrâncean Vasilică Pamfil pentru revista de specialitate „Profitul Agricol”: „Avem un potențial enorm în zootehnie. Agricultura biodinamică spune clar că acesta este viitorul, cum arată gânditorul ezoterist, Rudolf Steiner. Este nevoie de închiderea circuitului, în sensul că trebuie să ai neapărat materie organică, pe teren prin intermediul animalelor. Noi închidem circuitul cu toate cele 4000 de hectare. Nici fermierii români, nici Ministerul Agriculturii nu înțeleg că trebuie să închidă circuitul cumva. Dacă Guvernul nu susține zootehnia nu avem nici o șansă numai prin cultura mare. Zootehnia este necesară pentru că valorifici materia primă în țară, deci automat se reglează prețurile la cereale, iar dejecțiile sunt foarte importante ca să înlocuim chimicalele. Am crescut printre animale și știu. Într-o comună erau trei-patru ferme înainte de 1990. Acum avem două ferme într-un județ! Imaginați-vă ce humus era în jurul fermelor. Când un animal de pradă omoară o căprioară, o antilopă, mănâncă întâi intestinele subțiri unde se află enzimele care dizolvă hrana, acolo are loc transferul de energie din mâncare în sânge. Și omul are peste 5000 de enzime în organism. Mare parte din flora intestinală este eliminată prin dejecții. Pământul are și el nevoie de hrană. Cele 7 tone de humus la hectar provin de acolo. Îngrășămintele chimice cum ar fi potasiu, fosforul, nici nu pot fi accesate integral de plante. Am folosit dejecții la culturi și nu a mai fost nevoie să fac erbicidare. Planta s-a dezvoltat atât de viguros, încât nu a avut concurență. Un lan de secară este mai înalt ca mine și nu am făcut nici un tratament.”
Citiți în continuare textul integral al interviului acordat de fermierul vrâncean Vasilică Pamfil revistei de specialitate „Profitul Agricol”
