„<<,Zâmbetul luminos al mamei Anica: Sursă de bucurie și inspirație>>

În orașul Mărășești trăiește o femeie în vârstă a cărei vivacitate și fel de-a fi nu ți-ar da voie să crezi că mama Anica, așa cum îi spun toți cei care o cunosc, are 88 de ani. Nici chipul ei, cu ochii blânzi și zâmbetul mereu pe buze, nu te-ar lăsa să crezi că viața ei este ca un râu lung și zbuciumat, prin care ea a reușit să navigheze, printre obstacole dure, cu o grație și o forță interioară rar întâlnite.

Mama Anica s-a născut într-un sat de munte, cum sunt multe în Vrancea. În inima munților, acolo unde vârfurile se înalță spre cer și pădurile sunt păzite de tăcerea veșnică, viața este dură. Aici dârzenia este un mod de viață. Firesc, mama Anica a urmat firea locurilor, dând dovadă de dârzenie.

<<O luptă-i viața, deci, te luptă / cu dragoste de ea, cu dor>> - aceste versuri scrise de Coșbuc ar putea reprezenta un laitmotiv al vieții Anicăi Filimon. Căci viața i-a oferit, de timpuriu, motive de luptă.

Mama Anica și-a pierdut tatăl când era încă copilă, iar lipsa lui i-a marcat copilăria într-un mod profund. A crescut alături de mamă și frații ei, în lipsurile vremii de-atunci. S-a obișnuit să muncească, de mică, pe pământurile celor mai înstăriți. Nu a luat asta ca pe o pedeapsă, ci ca o oportunitate învățând tainele agriculturii sau ale altor activități gospodărești la care a participat, punându-și toată priceperea și dăruirea în fiecare sarcină pe care o avea de îndeplinit.

În timpul războiului, frații ei au plecat să lupte pentru țara lor, lăsând-o pe Anica să aibă grijă de casa părintească și de mama lor. În ciuda greutăților și a lipsei de resurse, și-a asumat această responsabilitate cu demnitate și hotărâre. În plus, copilă fiind, a îngrijit cu dragoste de bunica ei, care a căzut grav bolnavă de tifos.

Tifosul era o boală înspăimântătoare, dar Anica, înzestrată cu un suflet plin de compasiune și curaj, a fost adânc marcată de momentele dificile prin care a trecut alături de bunica ei. În timp ce ceilalți se temeau și se retrăgeau în fața bolii necruțătoare, ea și-a găsit forța de a rămâne alături de cea pentru care simțea iubire. Fără să ezite, s-a dedicat îngrijirii ei, în ciuda fricii și a incertitudinii care domneau în jurul lor. Și pentru că minunile există doar pentru cei care cred în ele, amândouă au scăpat: bunica de boală, iar Anica fără să sufere de nimic.

Viața mamei Anica a fost ca un râu încâlcit, plin de meandre și obstacole, dar ea a navigat cu demnitate și curaj prin fiecare curbură și prăpastie. După război, când steagurile erau înălțate pentru a marca sfârșitul luptei, ea și-a găsit un alt front de bătut: viața de zi cu zi.

S-a căsătorit și a adus pe lume doi copii minunați, care au fost lumina și sursa ei de bucurie în mijlocul întunericului. Dar viața nu a fost blândă cu ea și i-a luat soțul prea devreme, lăsând-o singură să-și crească cei doi copii. Cu inima grea, dar cu hotărâre de fier, a luat în mână frâiele familiei și a muncit neobosit pentru a le asigura un viitor mai bun.

Anii au trecut, iar mama Anica și-a câștigat pâinea la fabrica Chimica din Mărășești. Fiecare zi de muncă era o luptă împotriva oboselii și a durerii sufletești, dar ea a mers înainte cu capul sus și inima hotărâtă. Cu fiecare bătaie a ceasului și fiecare zâmbet pe care îl aducea copiilor ei acasă își întărea rezistența și determinarea de a merge mai departe.

Și așa, cu pași mărunți și hotărâți, a ajuns la vârsta pensionării, adunând în spatele ei nu doar ani de muncă grea, ci și o forță interioară de neînvins. Chiar și atunci când viața i-a dat lovituri dure, mama Anica a rămas în picioare, luptând cu îndârjire și dăruindu-și întreaga ei viață pentru cei dragi.

Astăzi, când privim înapoi la viața mamei Anica, vedem nu doar greutățile și provocările cu care s-a confruntat, ci și puterea și curajul ei de a face față adversităților cu demnitate și încredere. Ea este un exemplu de perseverență și dăruire, care ne amintește că chiar și în mijlocul celei mai întunecate nopți, lumina speranței și a iubirii poate străpunge norii și să ne îndrume spre o zi mai bună.

Mama Anica, acum în vârsta senectuții, a găsit în Asociația <<Voluntariat Pentru Viață>> un cămin al sufletului, un loc unde poate împărtăși din bogăția experiențelor sale și unde își poate găsi un nou scop în viață. Centrul Multifuncțional din Mărășești, prin proiectul <<Generații în armonie>>, a devenit pentru ea o oază de bucurie și conexiune, iar activitățile organizate de asociație au adus lumina și căldura în zilele ei de bătrânețe.

Întâlnirile săptămânale cu tematici diverse au devenit pentru mama Anica un prilej de a se simți utilă și valoroasă în comunitatea ei. Ea nu doar că participă cu entuziasm la aceste întâlniri, ci devine chiar sufletul lor, aducând mereu un zâmbet și o poveste plină de înțelepciune și căldură umană. Fiind un păstrător al tradițiilor și al valorilor culturale și religioase, mama Anica împărtășește cu generozitate cunoștințele și experiențele ei cu ceilalți, aducând astfel o nouă profunzime și înțelegere în cadrul activităților desfășurate.

Mai mult decât atât, mama Anica este un exemplu viu de spirit voluntar și dăruire necondiționată. În ciuda resurselor sale limitate, ea găsește mereu modalități de a ajuta pe cei aflați în nevoie, fie că este vorba despre sfaturi, îmbrățișări calde sau chiar asistență materială. Prin împletiturile din lână pe care le confecționează cu pricepere și dragoste, ea aduce nu doar căldură fizică, ci și alinare și speranță în inimile celor aflați în suferință.

De asemenea, mama Anica i-a ghidat cu pricepere și răbdare pe copiii de la Clubul Copiilor Mărășești în descoperirea tainei încondeierii ouălor de Paște cu ceară colorată. Acum, în vara aceasta, își dorește să îi îndrume la coasă pentru a-i învăța cum să cosească, așa cum se făcea odinioară, păstrând vie tradiția și îmbinând trecutul cu prezentul într-un mod armonios și plin de învățăminte.

Astfel, mama Anica a devenit un stâlp de sprijin și un izvor nesecat de voie bună pentru cei din jurul ei, demonstrând că vârsta și resursele limitate nu sunt un obstacol în calea dăruirii și generozității. Ea este un exemplu al vieții trăite cu inimă deschisă și cu brațele întinse către cei în suferință, aducând lumina și speranța într-o lume adesea întunecată.

Chiar și în fața greutăților și a încercărilor, mama Anica rămâne fermă în hotărârea ei de a păstra un zâmbet pe buze și de a împărți bucuria ei cu ceilalți. Fie că este vorba despre momentele de întâlnire și socializare cu cei din comunitatea ei sau despre ajutorul și sprijinul pe care îl oferă celor aflați în nevoie, zâmbetul ei cald și luminos este întotdeauna prezent, aducând alinare și speranță în jurul ei.

Bucuria pe care o emană este contagioasă, inspirând și încurajând pe cei din jur să privească viața cu mai mult optimism și încredere. Ea este un exemplu viu al puterii de a găsi frumusețea și fericirea în cele mai mici lucruri și de a împărtăși această frumusețe cu ceilalți.

Astfel, zâmbetul și bucuria mamei Anica nu sunt doar trăsături personale, ci devin o sursă de lumină și inspirație pentru toți cei care o cunosc. Prin prezența ei plină de căldură și optimism își lasă amprenta în inimile celor din jur, aducând un strop de lumină și speranță în fiecare zi.”-Dragan Any Mary