Asta e părerea mea: Viaţa de liceu în spatele unor priviri speriate
Este, totuşi, aşa pentru toată lumea? Nu mă refer aici la acei veşnici nemulţumiţi, pentru care nicio companie, nicio experienţă, oricât de incredibilă ar fi de fapt, nu îi satisface. Mă refer la acei colegi care stau întotdeauna în spatele clasei, singuri sau nu în bancă, încercând să se piardă cât mai mult în peisaj, să treacă neobservaţi, care atunci când sunt puşi să vorbească nu reuşesc să articuleze două cuvinte corect, şi pe care ceilalţi îi numesc ori prea timizi, ori folosesc eticheta universală de “proşti”.
Acele persoane pot fi timide. Timiditatea este o trăsătură de comportament cu care ne naştem, dar cu care ne putem şi descurca şi putem duce o viaţă normală. Dacă un adolescent este timid, asta nu înseamnă că va rata momente importante. Totuşi, acele persoane este posibil să nu fie timide, ci să aibă anxietate socială.
Anxietatea socială, spre deosebire de timiditate, nu este ceva peste care poţi trece uşor. Ea te poate urmări o viaţă întreagă, fără să ştii că o ai, dar care te opreşte să trăieşti cele mai minunate perioade ale vieţii. Există mulţi elevi cu această problemă, iar ea este mai frecventă în rândul adolescenţilor. De obicei, sunt aceia cărora profesorii le spun “Eşti copil bun, dar zău că trebuie să scapi de timiditatea asta! Fii şi tu mai îndrăzneţ!”, ori pe care îi ceartă pentru că nu au învăţat o anume lecţie, neştiind că ei o ştiu foarte, bine, dar pur şi simplu le este groază să vorbească. Da, cei care au această anxietate sunt îngroziţi de faptul că trebuie să vorbească de faţă cu alţi oameni. Sunt, de fapt, îngroziţi de a se afla printre alţi oameni, iar liceul este un loc în care în fiecare an apar feţe noi cu care niciodată nu ai timp destul să te obişnuieşti.
Fără ajutor, aceste persoane cu greu se pot descurca. Chiar dacă se descurcă, din cauza fricii lor de a interacţiona cu lumea, frică iraţională aproape, dar pe care nu şi-o pot stăpâni, pentru că devine o realitate a fiinţei lor cu care au crescut, nu pot spune că au avut o viaţă incredibilă. Adolescenţii cu anxietate socială, în timpul liceului, lasă ca pe lângă ei să treacă nenumărate şanse de a cunoaşte oameni minunaţi, de a-şi face prieteni, de a se descoperi pe ei înşişi prin implicarea în diferite activităţi. Anxietatea aceasta socială le ia, de fapt, posibilitatea de a deveni fiinţe sociale, pentru că tocmai de asta le este frică, de societate şi socializare.
În consecinţă, acele persoane retrase, care se bâlbâie mereu, sunt chiar oameni minunaţi, însă constrânşi de propria lor minte. Ei trebuie ajutaţi şi, înainte de toate, înţeleşi.
Antonia Ivanciu este elevă a Colegiului "Alexandru Ioan Cuza" din Focşani, profil filologie - limbi străine, şi tocmai şi-a făcut debutul în Clubul de Jurnalism Tineret în (re)acţiune a Ziarului de Vrancea.
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
Foto | Activități preventiv - informative desfășurate de jandarmi în unitățile de învățământ din Vrancea
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 1
Adaugă comentariu
Mihaela, acum 3237 zile, 20 ore, 17 minute, 51 secunde 
