Foto | Un alt monument istoric din Focșani restaurat impecabil. Casa fără nume din strada Cernei nr 35
Așa este evidențiată în lista monumentelor istorice din Vrancea și este neplăcut faptul că instituțiile nu se pun de acord, printr- o corespondență meticuloasă, să completeze toate numele de patrimoniu ale celor câteva zeci de case cu valoare din județul nostru. De când s-a înființat Oficiul județean de Patrimoniu de pe lângă Muzeul Vrancei, în 1974 și până în prezent, deci de jumătate de secol, casa din Focșani, cu indicativele de clasare 155 VN-II-m-B-06409 - municipiul Focșani, Str. Cernei 35 înc(eputul) sec. XX, nu a fost botezată în niciun fel, de parcă ar fi căzut din cer și nu ar fi fost, de fapt, construită de niste focșăneni vestiți odinioară. Pentru că nu oricine putea comanda și plăti o astfel de lucrare. Peste 220 de m.p. de construcție, cu elemente arhitectonice deosebite și alte detalii specifice stilului urban de provincie al începutului de secol XX. Așadar să încercăm, prin intermediul documentului de arhivă, sa aflăm cine au fost proprietarii acestui frumos edificiu , de care ne putem bucura vizual, printr-un adevărat noroc și în zilele noastre.
În jurul anului 1900 această constructie nu exista, iar terenul pe care se va ridica, aparținea unui comerciant important al urbei, un anume Gavrilă N. Secară, azi necunoscut. Acesta stăpânea case și magazine prin tot orașul și probabil că „întorcea banii cu lopata”. Din păcate nu și-a putut manevra la fel și destinul! Așa că aproximativ pe la anul 1930 a decedat, la o etate când alții sunt încă în putere. Locul lui din Focșani, strada Cernei azi, fostă strada Mitropolit Varlaam din Focșani, fostă și mai înainte, strada Viitor din Focșani a intrat în stăpânirea unui flăcău de toată isprava, de vreo 30 de ani, fost băiat de pravalie la Secară, pe nume Ioan Gr. Mircea, căsătorit cu fiica marelui negustor de odinioară Bubulac, numită frumos foc, Florioara.
Pe fetișcana aceasta Ioan Mircea a luat- o de soție în 1925. Pe lângă mâna ei tatăl socru (cel „cu dare de mână”, adică cu proprietăți multe), printre care și cel mai mare magazin, cu două etaje, din Focșaniul vechi, de la intersecția străzilor Mare a Unirii și Republicii de azi, zis Magazinul Bubulac, unde se vindeau de toate, de la bețe de chibrit până la rochii de mireasă -foto alăturat - i-a dăruit perechii de tineri căsătoriți o casă (alta decât cea în discuție) precum și toată mobila inclusă. De la obiecte cu moft, ca pian, până la cele strict necesare: tacâmuri, mașină de cusut, serviciu de masă, rufărie, paturi, noptiere etc etc. Dar cel mai important lucru pe care l-a făcut Bubulac pentru proaspăta pereche a fost acela ca l-a luat asociat în afacere pe Ioan Mircea și acesta nu i-a înșelat asteptările, deprinzând toate secretele delicatei meserii de comerciant. Acesta a fost cel mai prețios dar al lui Bubulac pentru tânărul Mircea și după cum arată actele vechiului Oficiu de Comerț al orașului Focsani s-a descurcat mai mult decât excelent în afaceri. A deschis și a închis câteva stabilimente, după cum cerea piața, a vândut marfă, în special neperisabilă, sticlărie, faianță, porțelanuri, tacâmuri, articole de menaj, dar a prestat și ca patron de bodegă, comercializând băuturi spirtoase cu amănuntul, chiar în centrul orașului. Aceasta din punct de vedere profesional. Pe plan personal s-a decis să arate rudelor și cunoștințelor ce însemna numele Mircea împreună cu acela al lui Bubulac.
Așa că pe actuala stradă a Cernei nr 35, din Focșani, imediat după anul 1930, a decis cu Florioara să ridice impozantul edificiu de la intersectia străzilor Crișana și Greva de la Grivita care azi, retușat cu migală, atrage numeroase priviri. Ca o picanterie oferită de binecunoscutul colecționar al mărturiilor foto din vechiul oraș, strada Greva de la Grivița s-a numit mai înainte Grivița în amintirea, cinstirea și pomenirea eroilor care și-au dat viața pentru cucerirea redutei cu același nume de pe frontul de la sud de Dunăre, în luptele ce au făcut parte din Războiul de Independență al României. În 1948, tovarășii au recurs la o șmecherie. Nu au șters din nomenclatura poștală a Focșaniului numele Grivița, însă i-au adăugat câteva elemente, rezultând Greva de la Grivita, mutând astfel evenimentul istoric evocat de la anul 1877 până la anul 1933, când la Uzinele Grivița, muncitorii, în frunte, probabil, cu Gheorghe Gheorghiu zis mai târziu și Dej și cu Vasile Roaită la maneta sirenei fabricii s-au luptat cu forțele de ordine pentru condiții mai bune de muncă și de salarizare. Acest nume stradal a reușit să reziste în nomenclatura poștala chiar și azi și nu sunt semne că va fi schimbat vreodată. Revenind la casa familiei Mircea - Bubulac aceasta a rămas și în anii vechiului regim comunist, în proprietatea soților Ioan și Florioara, deși negustoria le-a fost interzisă, iar magazinele confiscate. În frumoasa clădire și o dată cu ea au îmbătrânit cele din urmă vlăstare ale puternicilor comercianți pe care i-a avut orașul nostru. Ioan Mircea s-a stins în anul 1980, iar în anul 1982 casa a rămas prin succesiune, din lipsă de moștenitori direcți, unei nepoate, Bubulac Dumitra.
De la aceasta ițele posesiunii casei sunt ascunse, până în urmă cu 5-6 ani, când famila Cios a cerut autorităților locale și județene să decidă dacă cumpără sau nu acest imobil monument istoric. Acestea au refuzat, iar vânzarea s-a făcut către o altă persoană care, în această perioadă, a refăcut cât de bine s-a putut, un reper de seamă al Focșaniului de odinioară. Si a salvat, măcar astfel, memoria negustorilor ce în urmă cu un secol dădeau ora exactă în această urbe și umpleau frumos timpul liber al focșănenilor, al oamenilor din județ precum și al tuturor străinilor ce veneau în târgul nostru.
Florin Marian Dîrdală, documentarist la Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale
Florin Marian Dîrdală este colaborator al Ziarului de Vrancea
