Precizările profesorului Toni Leu în legătură cu povestea pe care o veți putea-o citi în continuare

„Material primit de la d-l Alexandru Tomiță (Cautiș), o poveste frumoasă din familia domniei sale și a satului Păunești! Eu doar am pus-o la dispoziția dumneavoastră!”-Toni Leu

„Fotografia atașată a fost făcută în primăvara anului 1927 la Hemeiuși, județul Bacău, și reprezintă nunta bunicii mele, paterne, Maria, născută Lupașcu.

În fotografie sunt de fapt două mirese, bunica mea este în partea dreaptă cu bunicul meu Gheorghe Cautiș, cu nașii lor. Pe lângă nuntași (profesorii și maiștrii de la Orfelinatul «Principele Mircea») mai sunt prezenți și mulți tineri, orfani din satul nostru care trăiau atunci la orfelinatul din satul Fântânele comuna Hemeiuși.

Istoricul Orfelinatului «Principele Mircea»

Bunica mea, ca și bunicul, s-a născut în anul 1909 în Păunești. în anul 1916 a rămas orfană și singura supravețuitoare din familia Vasile și Nazaria Lupașcu, străbunicul mort pe front la Mărășești, străbunica a murit cu încă trei copii în același an. Drama familiei mele a fost o dramă colectivă, a satului nostru și a satelor din apropierea frontului de la Mărășești. La începutul anului 1917, în sat erau deja peste o sută de orfani. La începutul lunii august 1917, la inițiativa generalului Nicolae Petala și a căpitanului Nicolae Cadere, s-a înființat în satul Păunești, Județul Putna un orfelinat pentru copiii rămași singuri. Organizarea și conducera lui a fost asigurată de un comitet de ofițeri activi și în rezervă, probabil combatanți pe frontul de la Mărășești. La data de 24 octombrie 1917, în urma vizitei făcută aici, Regina Maria numește așezământul de la Păunești, Orfelinatul «Principele Mircea». Principele Mircea este ultimul născut al familiei Regale a României (Ferdinand și Maria), mort copil, în anul 1916. În anul 1919, cei 150 de copii orfani din orfelinatul de la Păunești, printre care se aflau bunica și bunicul meu, au fost mutați, probabil din cauza spațiilor de cazare insuficiente sau necorespunzatoare, de la noi, la Fântânele - Hemeiuși, județul Bacău. Aici la conacul moșiei, proprietatea Princepelui Victor de Schonburg –Waldenberg, orfanii, mutați de la Păunești, au găsit îngrijire, masă și casă, loc de educație, loc de învățare a unor meserii.

În același an, a luat ființă aici pentru ei, Școala Primară Mixtă pentru băieți și fete și Școala de Meserii: fierărie, lemnărie, croitorie, cizmarie, ceramică, împletituri. Acești copii vitregiți de soartă au avut o șansă nesperată, de a supraviețui, de a crește, de a învăța carte, o meserie și chiar la maturitate, au fost ajutați să-și facă o familie. Este și cazul bunicilor mei (bunicul era maistru fierar).

Acestea au fost motivele pentru care consider, că fotografia face parte din istoria comunei noastre."

Comentarii în legătură cu povestea relatată de localnicul Alexandru Tomiță (Cautiș)

Profesorul Liviu Roman: „Sunt pagini despre istoria comunei documentate și interesante. Tot respectul pentru scoaterea lor la lumină. Despre Orfelinat am aflat informații în ultimii ani. Într-adevăr, generalul N. Petala a inițiat înființarea sa și a pus la conducere un preot din Oltenia, D. Cunescu. Tot geneneralul Petala a ajutat la redeschiderea școlii în 1917. De asemenea, a inițiat lucrările pentru aducțiunea apei la Păunești. Ar merita ca măcar o stradă să-i poarte numele, dar nu cred că există interes în acest sens în prezent. Sperăm să aflăm mai multe din fotografii și amintiri precum cele prezentate aici.”

Profesorul Toni Leu:Regina Maria la Păunești, 1917!

Profesorul Liviu Roman: „Din jurnalul reginei Maria ştim că a ajuns la Păuneşti pe 25 octombrie 1917 (stil vechi), asistând la parada trupelor ruseşti şi româneşti, inclusiv a ardelenilor luaţi prizonieri şi încadraţi în rândurile armatei române. Tot atunci a fost vizitat şi orfelinatul «Principele Mircea» (Regina Maria, Povestea vieţii mele,, vol. III, Editura Rao, 2009, p. 93). Pozele confirmă acest lucru (Vezi Diana Mandache, Viva Regina Maria, Editura Corint, 2016, p. 127)”