Jurnalism cetatenesc

Focșani al meu!

Ziarul de Vrancea
26 aug 2020 1945 vizualizări

Mă numesc Dascălu Miruna, locuiesc în Focșani de când mă știu. 15 ani în care am observat cum acest oraș a tot evoluat. M-am gândit să scriu acest articol pentru a împărtăși altor focșăneni și Domnului Primar părerea mea despre orașul care ne leagă.

Așa e, nu știu cum era Focșani acum 20, 30 de ani, ce lipsea, ce reguli erau, dar cu siguranță, fotografia atașată demonstrează cât de respectat era orașul de locuitori. Datorită plăcilor gândite de Domul Primar și așezate prin oraș, am reușit să citesc puțin din istoria orașului Focșani. Câteva fraze pe plăci luminoase m-au făcut să-mi doresc să fi avut șansa să văd Focșani-ul pe vremea când nu erau case de pariuri în fiecare parte a orașului, pereți plini cu graffiti făcute de oameni plictisiți, gunoaie pe jos sau chiar lângă coșurile de gunoi pentru că puturoșii nu se pot apleca sau nu pot risca să se aleagă cu Salmonella.

Îl cunoașteți pe Dimisca? Chemați-l să picteze zidurile, pereții care sunt plini de „X și Y love forever”, „Gagica ești frumoasă” sau „Bebe te iubesc”… e frumoasă dragostea, dar Dumnezeu a creat întâi doar doi oameni pentru că iubirea nu merge în trei sau în întreaga populație a unui oraș. Iubiți-vă în liniște și nu „pe pereți”. Cui nu i-ar plăcea să vadă artă pe ziduri? Arta însemnând artă. Avem elevi talentați la Liceul de Arte, nu? Folosiți-vă de talentul lor. Și eu sunt elevă și în același timp sunt copil. Pandemia și perioada de stat în casă mi-au oferit mai mult timp liber și am ales să ma uit la filme, să încep un serial. Am văzut „Fetele Gilmore” și mi-am dat seama că deși Stars Hollow era un oraș mic, locuitorii se respectau și îl mențineau curat. Stars Hollow este orașul din serial. Așa cum spunea și un personaj, “Faci de trei ori stânga și ai ajuns în centru”. Personajele nu profită de posibilități, însă noi putem. Imaginați-vă cum ar fi să avem în oraș mai multe spații verzi, câte o boltă de flori pe ici, pe colo, artă pe pereți, gunoaiele la locul lor, respect, dar mai ales… imaginați-vă cum ar fi să ne pese de acest oraș, să-l îngrijim. Cum ar fi să fie muzică pe stradă? Muzică veche, cunoscută, nu muzica anului 2020 prin care ultimii golani sunt numiți artiști. Imaginați-vă cum ar fi să vă plimbați pe stradă și să se audă Abba sau Time of my life. Cum ar fi ca oamenii să se deconecteze pentru câteva minute de la gândurile negre, probleme, neajunsuri? Să zâmbească, să danseze, să se simtă bine.

În aceste vremuri, chiar avem nevoie de oameni care să simtă bine în pielea lor. Cum ar fi să se audă în boxele din oraș Rasputin sau Daddy Cool? Sau Madonna? Dar pe Whitney Houston o mai țineți minte? Să danseze necunoscuți cu necunoscuți pe Jerusalema. Să avem Revista Orașului în care noi, locuitorii să ne scriem dorințele, întâmplările, poveștile. Mie una mi-ar plăcea să citesc povestea unei bătrâne, sau visul din copilărie al unui domn ce a devenit cu totul opusul. Avem destule ziare și reviste de bârfă care scriu dacă va divorța sau nu Kim Kardashian. Să promovăm sportul. Să respectăm spitalele și să luăm în serios munca. Să fie o dată pe săptămână o Seară de Film în aer liber. Proiecție pe un panou alb, oameni care stau pe pături pe jos și bănci pentru cei în vârstă. Lumini, popcorn, liniște și relaxare. Cei ce nu vor să vină la film, pot merge la karaoke.

O dată pe an, ar putea fi un Festival de Dans la care perechi de oricare două persoane să danseze 24 de ore, dar cu câteva pauze de gustări. Toamna, fetele ar putea pregăti coșuri pentru băieți, iar coșul este câștigat de cel ce oferă mai mult. Pentru că toamna se numără îndrăgostiții. Tot o dată pe an am putea avea un Festival de Artă Vie, în care oamenii sunt pictați ca în celebrele picturi pentru câteva minute. Cum ar fi ca duminica să mergem la ceai sau la picnic în Piața Unirii, în locurile special amenajate cu umbră? De zilele orașului ar putea fi activități precum bătăi cu roșii, cu baloane pline de culori, muzică simplă și jocuri. Cântăreții au bani, ne descurcăm și fără spectacole anuale. Noi, locuitorii orașului am putea face donații cu ce nu mai folosim, pentru că sunt atâți oameni care au nevoie de multe.

Activitățile școlare, extra-școlare, liceelor ar putea fi apreciate mai mult. La 15 ani m-am gândit doar cum mi-ar plăcea să fie orașul în care locuiesc. Chiar dacă generația din care fac și eu parte va pleca în câțiva ani la facultate, mereu va fi acel dor de “casă”. Orașul nostru este cumsecade așa cum este acum… dar atât. Avem nevoie de respect. Sunt mulți oameni răi în Focșani. Tot ce s-a întâmplat până acum în lume este din cauza noastră. Într-adevăr, arătăm așa cum ne simțim. Nu ar trebui să minimalizăm ce este important. Și respectarea animalelor este importantă. Oferă din puținul pe care îl ai, un colț de pâine unui cățel, o firimitură unei păsări. “Dar din dar se face rai”, nu?

Haideți să ne uităm puțin în jur, să ajutăm sau măcar să încercăm să ajutăm. Avem printre noi și copii, și pușlamale, și copii cărora le e frică de acești oameni. Aveți grijă de cei din jur chiar dacă nu fac parte din familia voastră. Suntem la fel, cu toții. Promovați visurile copiilor, ajutați-i să le realizeze. Până la urmă tot noi ajungem să ne facem cruce când realizăm că ne conduc analfabeți. Apreciați munca celor din jur, nu vă fie teamă să luați spre exemplu oameni care știu ce fac. Ați auzit de proiectul “Carte în sate?”. Noi, în Focșani avem voluntari care merg în sate să ajute copiii mai puțin norocoși. Exact… în Focșani exisă așa ceva! Minunat, nu-i așa? Cu siguranță sunt mai mulți adolescenți care gândesc la fel ca mine, sau măcar sunt de acord cu o parte din ce am scris aici.

Iubesc orașul Focșani și o să mă întorc “acasă” cu drag. Dar vreau ca acasă să fie locul unde mă simt bine, și suntem cu toții conștienți că lumea va evolua din ce în ce mai rău. Suntem însetați de dreptate, de a face niște lucruri doar pentru a ne simți noi bine. Într-adevăr, e corect să te pui pe primul loc, dar e la fel de corect și să te gândești la cei din jur. Suntem generația care trebuie să știe sigur cu ce să se ocupe în viitor, eu nu sunt sigură de ce îmi va oferi viața. Dar vreau să îmi fac un viitor de care să fiu mandră, într-o lume respectată și respectabilă. Avem nevoie de asta. Acesta este mesajul meu. Noi suntem schimbarea! Totul începe cu noi!

Articol + foto publicate pe site-ul:mydespreunadesprealta.wordpress.com


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.