Colțul cititorului ZdV poet: Focul viu
Aș vrea să merg la Focul Viu,
Să râmân noaptea târziu,
Să văd flăcări licărind,
Și pe ploaie și pe vânt.
Cât e viscolul de mare,
Îl stinge și el apare,
Nu se teme nici de ger,
Nici de norii de pe cer.
Cât ar fi iarna de mare,
Să-l stingă, nu e în stare,
Cei care de el răspunde,
Dacă ar putea l-ar vinde.
Mai trece, din când în când,
Câte un om pe drum mergând,
Scapără câte un chibrit
Privește nedumerit.
La locul acela sfânt
Nu vezi pe nimeni venind,
Și nici copilași zburdând.
Oameni cu avere mare
Se plimbă peste hotare.
Ori nu știu, ori nu le pasă,
Că țara noastra e mai frumoasă.
Doamne, fă cum oi putea,
Cu această lume rea
Fă ceva la Focul Viu
Să nu mai fie pustiu.
El arde de ani și ani,
Nu cere la nimeni bani,
Doar să treci să-l vizitezi,
Lângă brazii înalți și verzi
Suferă și ei sub nea
Cât ar fi iarna de grea.
(Gina Muscă)
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
Încă un animăluț a cărui pierdere a fost anunțată în Ziarul de Vrancea, găsit viu și nevătămat!Pisica „Mau” caz recent
De același autor
