Colțul cititorului ZdV poet | Viața este tot mai grea
Doamne, unde am greșit
De așa rău ne-ai pedepsit?
Nu ajung scumpirile,
Vântul și furtunile?!
Scot copacii din rădăcini
Și-i aruncă peste mașini...
Peste tot în țară plouă
Ca la „Potopul lui Noe”
Au distrus livezi, legume
Cum nu s-a văzut în lume!
Asta nu mai este piatră,
Este gheață adevărată!
Sparge tot ce-i pică-n cale,
Rămân grădinile goale
Și sărmanii copăcei
N-ai ce mai strânge din ei!
-Ori te-ai supărat pe noi,
Că suntem așa de răi?!
Doamne, câtă lăcomie
În această omenire!
Când intri-n piață, pe bune,
Îți iau pielea de pe tine,
Te-ntorci cu sacoșa goală,
Nu mai ai ce pune-n oală.
La așa multe datorii
N-ai bani nici de doctorii!
Uită-te, Doamne, înapoi
Și fă o minune cu noi!
Dă-ne, Doamne, din nou minte
Să ne iubim ca înainte,
Când nu prea aveam de toate,
Să ne iubim frate cu frate.
Nu aveam mașini așa scumpe,
Dacă ținem bine minte,
Dar mereu ne adunam
De două-trei ori pe an
Și petreceam cu ce aveam,
Însă nu ne dușmăneam.
Acum, ne adunăm, se pare,
Pe la câte-o înmormântare
Chiar și-atunci ne dușmănim,
Nici în ochi nu ne privim
Și deloc nu ne vorbim!
Oprește, Doamne, potopul,
Până nu sfârșim cu totul!
Câtă lume a pierit,
Prin câte boli am trecut,
Sau blestemul ăsta, oare,
Merge în continuare?
Vulturii ne dau târcoale
Ce se-ntâmplă, Doamne, oare?
Mă-ntreb, vom vedea vreodată
Țara noastră îmbelșugată,
Să vedem lumea zâmbind,
Și copilașii zburdând...
Cei ce sunt azi la putere
Să ne dea o mică avere,
Să ne cumpărăm o pâine,
Că trăim de azi pe mâine!
Au scumpit, hoții, benzina
Nu poți folosi mașina,
Pentru plinul de benzină
Dai acum chiar o chenzină!
Au scumpit și gaz și tot,
Viață, pentru interlopi
Cei ce stăpânesc puterea
Nu știu cum să-mpartă averea!
(Gina Muscă)