Colțul cititorului ZdV poet | Toamna vieții - bătrânețea
Of! Cât am vrut să mă ascund
De tine, bătrânețe,
Mi-ai luat din anii mei frumoși,
Mi-ai luat din tinerețe,
Din inima mea blândă
Și plină de tandrețe.
Eu am crezut că
Mă primești frumos,
În anii tăi cei grei
Și mă mai lași puțin,
Să petrec printre copiii mei.
Nu mă opri din drum,
Vicleană bătrânețe
Că eu am mai păsatrat
Ceva din anii tinereții.
Nu vreau mantia ta întunecată
Cu mii și mii de petici
De strămoșii mei purtată.
Să nu mă prinzi în laț
Ca pe un pui de căprioară,
Că vin copiii mei din urmă
Și, sigur, te doboară!
Dispari din calea mea,
Imagine hidoasă
Că mie îmi place să muncesc
Și am și bani și casă,
Nu vreau bordeiul tău
Din lut cu piatră sfărâmată,
Tu nu ai nici uși și nici ferești
Să mă mai vadă odată
Băiețeii mei cei buni
Și-a mea frumoasă fată.
Du-te-n pustiu și nu mai da târcoale,
Acolo, unde-s lupi flămânzi și alte animale!
(Gina Muscă)
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
„Întrebări și ecouri între... două microfoane” cronică la recenta carte a profesorilor vrânceni, Elizia și Vasile Lefter
De același autor
