Colțul cititorului ZdV poet | La nuntă-n sat
Să vă spun ce s-a întâmplat
La o nuntă într-un sat
Toți erau cu handicap
Mașini scumpe, elegante
Mese pline cu de toate
Nici nu m-am așezat bine
Că un bărbat veni la mine:
- Hai domniță să dansăm,
C-am venit să ne distrăm!
- Nu-ți sunt bună de dansat
Că am pietre la ficat
-Am și eu această boală
Cum are lumea la țară!
Are și nevasta mea,
Uite, câtă țuică bea!
Doamne, ce mai învârtite
De nimeni nemaivăzute.
- Vai, ce tare te-nvârtești,
Tarlaua cum o muncești?
- Ce treabă avem noi cu ea?
Așteptăm subvenția!
Avem și ajutor social
De tarla, n-avem habar.
-Ați muncit pe undeva
De primiți așa ceva?!
- Cum? Mă duc la Primărie
Ăia îmi știu de frică mie,
Dacă spun că nu-i votez
Îmi dau banii val-vârtej!
De-au lucrat, de n-au lucrat,
Tot satu-i cu ”handicap”
Pensie de colectiv,
Pe jumate an muncit.
- Eu și cu nevasta mea
Ținem banii la saltea,
Să nu-i fure cineva!
Lumea s-a emancipat
De mult nu s-a mai lucrat.
Și pe câmp și pe vâlcea
Paște oaia unde vrea
Nu-și mai bat ciobanii capu
Le păzesc cu 4x4!
Primesc lefuri foarte mari
N-au nevoie de măgari.
Îți convine, vrei nu vrei
Vind brânza precum vor ei!
Să nu-ncerci să le ceri bon
Poate-ți trag și vre-un baston
Sper să nu mori de emoții,
Acolo să vezi subvenții:
Propietarii de oi,
Primesc numai euroi.
(Gina Muscă)