Uitat de politicienii de astazi, Corneliu Coposu ramane, alaturi de alti seniori ai politicii precum Ion Ratiu si Radu Campeanu, un model de fermitate si umanitate.

Istoria personala a lui Corneliu Coposu bate orice scenariu de film. Dupa o ucenicie exemplara alaturi de marele om de stat Iuliu Maniu, care i-a deschis apetitul pentru politica in vremea regalitatii, ajunge sa fie intemnitat in puscariile comuniste.

Dupa eliberare, a fost trimis in domiciliu obligatoriu si urmarit de Securitate la fiecare pas.

Comunismul i-a luat, pe langa libertate, si sotia, pe Arlette Coposu, care in urma regimului din inchisoare s-a imbolnavit irecuperabil.

Nici dupa Revolutie Corneliu Coposu nu isi gasea linistea, fiind atacat in permanenta de FSN-istii lui Ion Iliescu.

Probabil cea mai odioasa inchisoare care si-a pus amprenta asupra lui Corneliu Coposu a fost Ramnicu Sarat. "Inchisoarea tacerii", asa cum ii spunea Seniorul in interviuri, nu l-a lasat sa vorbeasca timp de 7 ani, timp in care isi spunea si scria trairile in minte.

Regimul de exterminare al lui Alexandru Visinescu nu a reusit sa ii ia mintile, seniorul reusind sa scrie in minte poezii si sa poarte discutii filozofice. De altfel, Visinescu nu a reusit sa ii ia nici valorile, nici crezul. A dat gres! Corneliu Coposu a rezistat tuturor incercarilor de "convertire" la comunism, prin forte interioare doar de el stiute.

Inchis alaturi de taranistii lui, Corneliu Coposu s-a impotrivit mortii si a luptat cu foamea, frigul si bataia ani la rand. Impreuna au reusit sa sparga tacerea inchisorii si sa comunice prin limbajul Morse, sa isi spuna, cu ajutorul peretelui sau al atelor din imbracamintea rupta, ca trebuie sa reziste.

Din pacate, nu multi au mai reusit sa iasa vii din temnita de la Ramnicu Sarat. Marele om politic Ion Mihalache si-a gasit sfarsitul sub pumnul aprig al vanjosului comandant Alexandru Visinescu, iar tanarul Jernica Arnautu s-a stins torturat prin hranire fortata, dupa ce mai multe zile dusese pe umerii-i deja slabiti o greva a foamei, incercand sa riposteze impotriva regimului de detentie impus fara mila de catre nemilosul tortionar.

Cei care au supravietuit au iesit cu rani fizice si sufletesti. Corneliu Coposu, fost halterofil, care la intrarea in penitenciar avea o greutate de 120 de kg, la iesire cantarea mai putin de jumatate.

Viata de dupa detentie nu avea sa fie mai usoara pentru Corneliu Coposu. Urmarit de Securitate pana la Revolutie, iar mai tarziu haituit de oamenii lui Iliescu, pe vremea mineriadei, Seniorul i-a privit cu iertare pe toti cei care i-au facut rau.

Decimati de regimul comunist, taranistii au reusit, sub conducerea lui Corneliu Coposu, sa stranga randurile si sa revina pe scena politica dupa 1989. Totusi, Romania pe care au reintalnit-o era alta, comunismul facuse mult prea mult rau, iar oamenii se schimbasera.

Ei erau niste necunoscuti pentru tinerii care strigasera "Libertate!" pe strazile marilor orase la Revolutie. Constructia politica in primii ani de tranzitie avea sa fie dificila.

Timpul a fost cel mai mare adversar al seniorului. Lupta cu regimul comunist si lunga perioada de incarcerare in inchisorile de exterminare si-au spus cuvantul asupra starii sale de sanatate. Corneliu Coposu s-a ocupat pana in momentul mortii de punerea bazelor unei noi elite politice, nealterata de reminiscentele comunismului.

Cauzei sale i s-au alaturat multe personalitati de seama ale politicii de altadata, dar si tineri, care au incercat sa invete din crezul politic al seniorilor politicieni. Corneliu Coposu era factorul de coeziune dintre lumea veche si cea noua.

Cu toate acestea, timpul nu l-a lasat sa-si duca planul pana la capat. Pe 11 noiembrie 1995, Corneliu Coposu se stingea. Zeci de mii de oameni au iesit pe strazi sa il conduca pe ultimul drum. Romanii ajunsesera sa il cunoasca si sa il respecte, in ciuda atacurilor murdare ale neo-comunistilor. Era un etalon de moralitate si onestitate.

In 1996, la un an de la disparitia lui Corneliu Coposu, taranistii reuseau, sub umbrela Conventiei Democrate Romane, sa castige alegerile parlamentare si prezidentiale. Insa, curand dupa acest moment, avea sa se observe lipsa unui lider puternic, asa cum ar fi fost Corneliu Coposu, care sa asigure stabilitatea politica.

Constructia politica de dreapta avea sa esueze in anul 2000, partidul Seniorului fiind aruncat in afara jocului politic.

De atunci, PNTCD a ramas un partid marginal, a carui istorie democratica este stearsa in fiecare zi de catre personaje mai putin onorabile. PNTCD-ul seniorului a ramas acum doar in cartile de istorie.

Oare cum ar fi aratat politica cu oameni precum Corneliu Coposu? Printr-un exercitiu de imaginatie, ne putem gandi ca modul lor de a face politica ar fi dat un alt curs istoriei post-decembriste si ca astazi ne-am fi zbatut mai putin sa ne gasim drumul ca societate. Dar romanii au ales un alt drum.

Adelina Tintariu este licentiata in

Stiinte Politice la Facultatea de Stiinte Politice a Universitatii din

Bucuresti. Si-a continuat studiile prin programul de master in

Comparative Politics din cadrul aceleiasi facultati. A contribuit la

documentarea cazurilor de infractiuni contra umanitatii deschise

impotriva fostilor comandanti de penitenciare din perioada comunista

Alexandru Visinescu si Ioan Ficior, ambii condamnati. Un alt proiect

important pe care l-a coordonat in perioada 2011-2014 a fost cel de

transformare in Memorial a fostului penitenciar comunist de la Ramnicu

Sarat. De asemenea, Adelina Tintariu este membra a Fundatiei Fundatiei CAESAR incepand cu luna mai a anului 2015.

Adelina Tintariu, expert stiinte politice