Asta e părerea mea !
La Gura-Caliţei, ca de altfel pe tot plaiul vrîncean, iarna grea a acestui început de an, a făcut ca stratul de zăpadă nespulberat să atingă înălţimea de 100 - 120 cm, surprinzînd atît oamenii cît şi animalele salbatice. Hrana suplimentară procurată de către membrii vînători şi supraveghetorii de vînătoare încă din timpul verii nu a putut acoperi marea nevoie de hrană a animalelor. Pe lîngă un frumos efectiv de căprioare, fondul cinegetic din zonă mai găzduieşte şi o familie de cerbi. În căutarea hranei, căprioarele, mistreţii şi cerbii au sfidat pericolul, intrînd efectiv în sat, unele dintre ele plătind cu viaţa. Uliţele satului sînt pline de cîini ai străzii, mulţi dintre ei avînd pînă nu demult buletine de oraş. În toamna anului trecut, maşini pline cu aceşti cîini, proveniţi din oraşe, au fost debarcaţi în terenurile de vînătoare. Unii dintre aceştia s-au sălbăticit, dar majoritatea au invadat uliţele satului, atacînd animalele domestice şi sălbatice, dar şi copiii în drumul lor spre şcoală şi grădiniţă. Cei sălbăticiţi au sfîrşit sub tirul armelor de vînătoare ale paznicilor şi vînătorilor, dar celor din sat nu are nimeni ce le face. Întreb cu această ocazie pe cei ce au susţinut legea ce nu permite eutanasierea cîinilor vagabonzi, ce părere au acum? Cine este mai valoros, un cîine sau un copil, un cîine sau o căprioară? Avînd în vedere situaţia grea în care s-a aflat vînatul în această iarnă, vînătorii satului Gura-Calitei şi-au băgat cu mult mai devreme armele în rastele şi au acţionat pentru a duce în pădure hrana atît de necesară acestora, hrană ce a constat din fîneţuri şi lucernă pentru căprioare, cerbi şi iepuri, iar pentru mistreţi, porumb, gozura şi boască de struguri. Cîteva căprioare au fost salvate din gurile haitelor de cîini, tratate medical şi redate fondului cinegetic. Cum ar arăta oare pădurile noastre fără aceste vietăţi, care încîntă privirile tuturor celor ce le întîlnesc? Fără ele cu siguranţă că aceasta ar arăta ca şi moarte, sărace şi sinistre. Nu pot încheia acest articol, fără a evidenţia bravii vînători, care, solidarizîndu-se cu aceste animale, şi-au consumat bani, timp şi energie, pentru a le salva de la o pieire sigură. Aceştia sînt: Pupăză Dănuţ, Pupăză Marian Maximilian, Arsenie Sorin, Pupăză Viorel, Pupăză Marian şi subsemnatul. Pentru felul în care au acţionat, şi pentru modul în care au înţeles sa se solidarizeze cu animalele aflate în pragul înfometării, toţi merită un sincer "BRAVO".
Pupăză Nicolae, comuna Gura-Caliţei