Recomandate cu răspuns plătit
Iar vine-o rîndunică din timpuri de apoi, ea vine pentru mine şi pentru amîndoi. Cuprinde ceruri multe în zborul ei sub soare, străbate anotimpuri şi, totuşi, de ce, oare, o cheamă necuprinsul să vină înapoi? Lumina o aduce spre noi, spre amîndoi.
La mine-şi face cuibul, cu lut şi busuioc, la tine-şi creşte puii şi noi, azi, la un loc, zburăm aripe frînte spre zările deşarte, ne cheamă absolutul acolo, unde, poate, ajunge doar iubirea în cuiburi întocmite din flori de sînziene, din alte lumi venite.
Să cheme curcubeul senin, după furtună şi ea, o rîndunică să spună: noapte bună! Că pleac-o primăvară şi vine alta-n schimb. Eu, cînd mă-ncearcă dorul, în car cu flori mă plimb prin alte emisfere, prin alte galaxii, o rîndunică mută te cheamă ca să vii.
Mai pleac-o primăvară, mai vine-o vară-n loc, în cuib de rîndunică am flori de busuioc. Mai pleac-o rîndunică, cu brumă pe aripă, spre zarea necuprinsă, de frig, aşa, în pripă.
Te chem iar, trecătoareo, cu primăveri la noi, cu ghiocei şi vise, te-aştept iar, înapoi. E frig pe săturate, e ger la tine-n gînd, îmi cere Luna doruri, le schimb, dar nu le vînd...
Topeşte primăvara zăpezile din noi, de-atîtea doruri fade să nu rămînem goi. Aceeaşi rîndunică ne regăseşte iar, prin nori şi prin furtună ne-aduce viaţă-n dar.
Corneliu Stanciu
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
