ATAVISMELE ISTORIEI LA ROMÂNI
Aflaţi la guvernare din ianuarie 1911, conservatorii lui Petre P. Carp preconizau încheierea unui acord bilateral cu grecii, care să garanteze schimburile economice. Opoziţia liberală şi conservator-democraţii lui Take Ionescu tot vociferau împotriva guvernului. „Nişte cretini“ – zicea Barbu Ştefănescu Delavrancea, care îi părăsise pe liberali în 1899 şi trecuse la conservatori, acum în executiv.
Cum guvernul mai avea de trăit doar şase luni, toate propunerile acestuia erau criticate vehement de opoziţie. O revistă situa România pe locul al treilea în Europa la numărul de vite, dar creşterea şi îngrijirea lor erau lamentabile. Caii pentru armată veneau din Austro-Ungaria şi Rusia, vacile erau aduse din Germania şi Elveţia, producţia agricolă excepţională la porumb nu se regăsea în ieftinirea preţurilor.
Între timp, conservatorii încercau, fără succes, o reformă administrativă: împărţirea ţării în şase regiuni (Transilvania era la unguri), conduse de guvernatori. S-ar fi descongestionat, ziceau ei, Ministerul de Interne, Ministerul de Finanţe, Ministerul Lucrărilor Publice şi Domeniilor.
Prezenţa aleşilor poporului la şedinţele Parlamentului era în jur de 60-70 la sută, mulţi lipsind „fără arătare de motive“. Un liberal de onoare demisiona din partid pentru că în lupta electorală din judeţul Argeş, de unde era, se declarase independent, dar îi susţinuse făţiş pe conservatori.
Colaborarea în fapt între partide exista pînă la nivel înalt. Primul-ministru Petre P. Carp desemna un liberal într-o comisie bugetară a Parlamentului pentru că era deştept, Al. Marghiloman, care îl învinovăţise pe generalul Averescu (ministru de război în guvernarea liberală) de reprimarea sîngeroasă a răscoalelor din 1907 era numit acum şeful Marelui Stat Major al armatei.
Biserica e în continuare în atenţia publicului, accentuîndu-se acuzele de imoralitate aduse de un episcop împotriva mitropolitului primat Mironescu. La Constanţa, Cazinoul era „hidos, în stil rococo şi cu closete murdare“, cafenelele pline de muşte şi peste tot anunţuri cu „nu beţi decît apă fiartă“.
În plan extern, italienii îi băteau pe turci în Tripolitania (Libia de astăzi), războiul aducînd pagube serioase comerţului românesc pe mare prin întîrzierea ori suspendarea curselor care transportau cereale şi cherestea.
Credeţi că peste 100 de ani se va scrie despre români altfel?
Prof. Valeriu Anghel