De-a rîsu plînsu’
Atunci cînd vorbim de preţuri care nu se rotunjesc, vînzătorii sînt puşi în faţa unei dileme privind restul pe care să-l dea cumpărătorului. Mă refer la tranzacţia obişnuită atunci cînd te duci să cumperi un produs cu bani. Nu e vorba de troc.
Te întreabă dacă nu ai bani potriviţi. Dacă tu, cumpătătorule, te poţi duce în altă parte să faci rost de bani mai mărunţi. În alte cazuri spune că nu are rest şi îţi oferă altceva în schimb: o bomboană, o caramea, ţigări nu are voie, etc. Se scormoneşte prin buzunare sau prin cutia de bani, doar, doar ai renunţa la rest. Mulţi cumpărători grăbiţi renunţă iar alţii dintr-o mărinimie epatantă nici nu se mai uită ce ar trebui să primească ca rest. Această categorie este mult apreciată de vînzătorii de magazine de cartier sau alte „boutique”-uri unde casa de marcat este o amintire. Astea sînt doar cîteva aspecte.
Fără a fi cîrcotaş, consider că aici nu e vorba de datul restului la o sumă de bani, ci de respectul care trebuie să-l aibă un vînzător faţă de cumpărător.
ITM-ul şi artificiile.... ”sula şi Prefectura”!!!
Nu avem nimic împotrivă ca angajaţii ITM să efectueze controale la agenţii economici care comercializează produse pirotehnice dar să se explice clar ce se are în vedere.
Înţelegem că vînzarea acestor produse este legală în condiţiile în care comercializarea se face doar în spaţii amenajate.
Ideea este că efectul articolelor pirotehnice este acelaşi chiar dacă provin dintr-un supermarket,”boutique” sau sunt vîndute pe stradă de ambulanţi. ITM-ul ar fi avut alte probleme legate de problemele specifice muncii, dar fiind de sărbători, s-a considerat că mai importante sînt pocnitorile şi artificiile.
Articolul apărut după terminarea sărbătorilor bifează o activitate a ITM-ului tardivă dar să sperăm că va fi valabilă pentru revelionul anului 2013.
Florin MANOLESCU –Asociaţia SOS Focşani