EMBLEMELE ROMÂNISMULUI BASARABEAN
Pămîntul străbun al Chişinăului primeşte azi în eternitatea sa trupul neînsufleţit al poetei Leonida Lari, simbol al luptei pentru revenirea Basarabiei la patria mamă, stinsă din viaţă duminica trecută. I-am urmărit bătăliile pentru acest lucru în Sovietul Suprem al RSS Moldoveneşti în anul 1989, cînd antenele televizoarelor din Tulnici erau orientate mai mult spre Chişinău. Reverberat peste glasnostul gorbaciovist, naţionalismul intelectualităţii basarabene lovea voievodal şi în temeliile comunismului de la Bucureşti. Intervenţiile scriitorilor basarabeni erau pentru noi ca o slujbă de Înviere.
Ceea ce s-a întîmplat în primăvara anului 1989 la Chişinău a fost un miracol: în cadrul unei adunări la care au participat peste 100000 de români, veniţi din toate colţurile republicii, a fost arborat tricolorul românesc şi s-a cîntat „Deşteaptă-te, române!“, cerîndu-se introducerea limbii române ca limbă oficială de stat (devenită „moldovenească“ pentru comunişti) şi trecerea la grafia latină, adoptate la 31 august acelaşi an.
Leonida Lari (pseudonim al Liubei Ivanovna Tuchilatu) s-a născut la 26 octombrie 1949 în Bursuceni-Bălţi. Numele ei literar, care nu spune prea multe publicului larg, are semnificaţii foarte adînci: Leonida se numea un rege spartan care a încercat, printr-o rezistenţă eroică, să oprească la Termopile invazia armatei persane în Grecia, ucis în 480 î.Chr. în urma unei trădări. Moartea sa eroică a devenit un simbol al spiritului de sacrificiu. Lari este luat din mitologia romană, un plural care desemna divinităţile protectoare ale familiei şi căminului, întruchipînd sufletele strămoşilor care vegheau asupra urmaşilor.
După doi ani de legislativ în perestroika lui Gorbaciov, Leonida Lari devine deputat în patru legislaturi la noi (prima PNŢCD, două PRM şi ultima ca independent), fără a mai cumoaşte impactul de la Chişinău. Ne-a rămas totuşi „Ziua Şcolii“ la 5 iunie, proiect de lege propus de poetă.
Din cele 24 de cărţi ale Leonidei Lari am în faţă „Anul 1989“, un volum de versuri apărut în 1990 la Chişinău. „Scrise la temperatura unor efervescente trăiri în istorie, aceste versuri reuşesc să reabiliteze cu adevărat poezia patriotică a Moldovei, purificînd-o“, − scrie editura pe pagina de gardă. „De-ncercări atîtea cîte ne-au încins,/ Fără să ne scadă greul din simţire,/ Nu e nicio stare care-n necuprins/ N-am avea-o-n fire./ Şi fiindcă toate le prefacem cînt,/ Şi fiindcă răul îl curmăm cu bine,/ Nu e nicio jertfă care pe pămînt/ Nu ne-ar aparţine“ – zice în poezia „Cod“.
Premiată de Academia Română pentru opera poetică, Leonida Lari ne dezvăluie în opera sa două dimensiuni esenţiale ale existenţei: „mişcarea“ – ca început de viaţă şi drum al destinului şi „tăcerea“ înălţării la cer prin jertfă. Coordonate pe care poeta ni le-a lăsat să le păstrăm cu sfinţenie...
Prof. Valeriu Anghel
