Armonie şi mişcare şi, de ce nu, mereu invitaţie la sport!
Astăzi şi în perspectivă, într-o societate democratică şi predominant dinamică se impune dezvoltarea acelor capacităţi şi trăsături care să asigure fiinţei umane readaptarea la schimbările rapide şi profunde ce survin. La ora actuală în întreaga lume există un puternic curent de reîntoarcere spre educaţia fizică şi mişcare. A alerga, a face zilnic un program de instruire, nu înseamnă a face sport, ci a folosi mijloacele educaţiei fizice şi sportului în scopul contracarării efectelor vieţii moderne sau pur şi simplu pentru recreere şi destindere. Întreaga istorie a fiinţei vii şi deci şi a omului este indisolubil legată de mişcare, care îmbracă pe parcurs un caracter competitiv exprimat prin întrecerea propriu-zisă cît şi prin joc. Există la voi, elevii, dorinţa de a învinge cît şi satisfacţia de a cîştiga o întrecere în orice domeniu, dar în mod deosebit în sport. Mişcarea stă la baza educaţiei fizice şi sportului şi intrată în tiparele educaţionale devine o activitate fiziologică conştientă condusă prin metode pedagogice.
Crearea unui anumit entuziasm pentru mişcare în general şi a jocurilor sportive în special, reprezintă una dintre cele mai importante calităţi de care trebuie să dea dovadă profesorul. Mişcarea se împleteşte cu armonia şi cu sportul fiindcă ele interacţionează şi le revine rolul de a stabili un echilibru corespunzător între efortul intelectual şi cel fizic al elevilor.
Dezvoltarea şi pregătirea fizică a tinerilor trebuie realizate şi înţelese ca un proces de continuă adaptare a organismului la cerinţele mediului social.
Practicarea în mod regulat şi organizat a exerciţiului fizic determină modificarea posibilităţilor funcţionale şi un salt calitativ superior în viaţa voastră, a elevilor, a sportivilor. A repudia mişcarea înseamnă a respinge sportul ca atare. Pierre de Cubertin, întemeietorul Jocurilor Olimpice moderne spunea: „pentru ca 100 de oameni să practice educaţia fizică este necesar ca 50 de oameni să facă mişcare, sport.” Cum trebuie procedat ca mişcarea şi sportul să devină un bun al fiecărei familii? Ca această ” mişcare” să devină o realitate pentru toţi? Cum să fie convins fiecare că este utilă menţinerea sănătăţii prin mişcare şi sport? Un răspuns univoc la aceste întrebări nu este posibil. Drumul fiecăruia spre stadion este diferit, exerciţiile fizicecare trebuiesc efectuate pentru ca oamenii să capete o energie vitală nu sînt îmbrăţişate de toţi. A demonstra că sportul şi mişcarea sînt sănătoase, folositoare pentru viaţa omului, nu este totul - omul trebuie convins, adus pe stadion, în sala de sport, pentru el însuşi, pentru ca prin propria sa bucurie şi sentimentul propriei sale forţe să se convingă că acest deziderat se poate realiza uşor. De fapt, mişcarea şi sportul nu sînt altceva decît un mijloc de exprimare şi afirmare a personalităţii umane, de deprindere şi autodepăşire. Prin sport omul îşi depăşeşte foarte multe lipsuri şi se autoeducă, se cunoaşte pe el însuşi. Goethe, scriitor german, afirma că „lucrul cel mai dificil pentru om este să îşi organizeze timpul liber”. Organizarea timpului liber şi folosirea lui eficientă este o artă pe care omul trebuie să o deprindă de mic copil. Copiii şi adulţii se pot integra foarte uşor în sisteme şi forme turistice de la simple plimbări şi excursii, continuînd cu competiţii sportive adecvate vîrstei lor. Medicii mereu recomandă binefacerile activităţilor sportv recreative, mişcării în aer liber, mersului pe jos, eliminînd predispunerea la boala hipokinetică, în care se înglobează simptomatologia produsă de obezitate cu consecinţe asupra aparatului cardio-vascular. Aş recomanda ca fiecare elev, tînăr, să ia contact cu cartea lui J.J. Rousseau „Emil sau despre educaţie” una dintre cărţile cu cel mai mare ecou în pedagogia europeană din secolul XVIII, unde sînt prezentate ideile privind educaţia fizică, necesitatea de mişcare a copilului, călirea organismului, dezvoltarea iniţiativei, adaptarea la posibilităţile vîrstei, lupta împotriva sedentarismului, convingerea în exerciţiul fizic şi credinţa în posibilitatea copilului de a face mişcare şi a fi antrenat fizic. Aşadar mereu o invitaţie la sport, armonie şi mişcare!
Prof. Dr. Ionel Ambrosie – Colegiul tehnic „Edmond Nicolau”
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
