Cui folosesc poveştile?
Nu de puţine ori am plîns pentru soarta lui El Zorab sau a mărăcinelui ce se agăţa disperat de rochiţa fetiţei, îngrozit de venirea iernii. Poveşti, cuvinte, căldură ce mi-au modelat sufletul. Cîţi dintre cei ce citesc aceste rînduri se regăsesc? Nu-i aşa că mulţi? În acel univers fascinant am învăţat că există dragoste fără sfîrşit, tinereţe fără bătrîneţe, viaţă fără de moarte, prieteni loiali şi eterni, că binele învinge totdeauna răul... şi cîte şi mai cîte. Crescînd, cu fiecare an, m-am îndepărtat de lumea poveştilor şi am intrat în lumea reală, în care nu întotdeauna cinstea, bunătatea, curajul, iubirea sînt ingredientele pentru reţeta succesului. Atunci m-am întrebat: care este rolul poveştilor? Să creştem cu ideea că există perfecţiune şi, confruntîndu-ne cu greutăţile de zi cu zi, cu pierderea celor dragi, cu trădări şi divorţuri, să credem că de fapt noi sîntem incapabilii care nu au atins-o?
Şi totuşi...
Poveştile sînt o parte integrantă a vieţii. Din vremuri străvechi poveştile, parabolelele, legendele, istorioarele cu tîlc au fost metode plăcute şi eficientede a preda informaţiile, experienţele de viaţă de la o generaţie la alta. În toate culturile lumii poveştile sînt folosite pentru a educa, pentu a transmite valori şi norme morale, pentru a modela caractere. Psihologul Michael Yapko susţine că „poveştile ca instrumente moralizatoare au fost mijlocul principal de a educa şi socializa oamenii pe tot parcursul umanităţii”.
Principala caracteristică a basmelor este lucrul cu metafora. Asociaţiile simbolice din cadrul poveştilor sînt cele care dau forţă literară şi terapeutică poveştilor. Lucrul cu metafora înfrînge rezistenţele. De cîte ori nu ne-am trezit judecînd pe alţii pentru ceva ce facem şi noi dar nici măcar nu ne dăm seama!? Povestea, prin metafora sa, ne permite identificarea inconştientă cu personajul, fără ca egoul nostru să protesteze. Astfel, avem ocazia să vedem situaţia din altă perspectivă, din alt unghi, ajungînd la cele mai profunde şi necunoscute foruri ale fiinţei noastre.
Putem vorbi despre modelele de succes pe care le oferă poveştile. În paginile cărţilor de poveşti, copiii găsesc personaje cu trăsături de caracter cu care se identifică sau îşi doresc să se identifice, exemple de comportamente sau soluţii ale unor probleme de viaţă. Poveştile te atrag, te invită în lumea lor, te fac părtaş, umăr la umăr cu personajul de la care înveţi cum să înfrunţi viaţa.
Poveştile dezvoltă imaginaţia. Ore în ce domeniu ar exista evoluţie, creaţie, nou, fără imaginaţie? Lumea basmului este una cu totul specială, în care orice este posibil, în care ne îmbogăţim cu noi instrumente, cu noi resurse.
Simpla formulă „a fost odată ca niciodată” invită ascultătorul într-o călătorie imaginară, într-o lume unde realitatea poate fi suspendată şi învăţarea are loc mult mai uşor, mai lin. Se adresează intuiţiei şi fanteziei, nu raţiunii şi logicii. În acest fel, poveştile ne dau posibilitatea de a ne crea lumea. Fascinează şi atrag în lumea lor, vrăjesc... Informaţia ajunge la sufletul omului mult mai uşor şi mai sigur decît printr-o comunicare rigidă, aridă, ştiinţifică. Fiecare ascultător îşi proiectează propriul univers pornind de la sistemul lui de valori şi de la propriile credinţe, învăluit în magia poveştii.
Cu siguranţă basmul nu ţine doar de domeniul copilăriei . Iisus şi Buddha nu au ţinut prelegeri, ci au folosit parabole. Biblia în sine este o culegere de poveşti pline de tîlcuri ascunse.
Odată ce am ascultat o poveste, aceasta şi-a pus amprenta asupra noastră, ceva în noi probabil se va schimba pentru totdeauna. O poveste are darul de a vindeca!
Psihoterapeut Dana CHIORESCU
Doctor de suflete
În viaţa fiecăruia există momente în care ne simţim dezorientaţi, dezarmaţi în faţa problemelor, neînţeleşi. Dacă simţiţi că relaţia cu partenerul nu mai este aşa cum o doriţi, nu mai găsiţi culoarul de comunicare cu copilul, nimic nu vă mai mulţumeşte sau nu vă mai regăsiţi, adresaţi-vă psihologului nostru.
Permiteţi-i doctorului de suflete să vă însoţească pe drumul către găsirea unor soluţii care să readucă echilibrul.
Împărtăşiţi-ne problemele dumneavoastră şi veţi primi răspuns în paginile „Ghidului pentru Sănătate” al Ziarului de Vrancea.
Casuţa poştală a redacţiei sau adresele de e-mail ziaruldevrancea@yahoo.com sau danach31@yahoo.com sint deschise pentru toţi cei care simt că au nevoie de sfatul unui psiholog. Şi, ca la orice doctor, şi la doctorul de suflete confidenţialitatea este garantată.
Povestea celor doi lupi
- parabolă terapeutică-
Există o veche istorisire a indienilor Cherokee despre căpetenia unui mare sat. Într-o zi, acest conducător se hotărăşte că venise ziua să-l inveţe pe nepotul său preferat ce înseamnă viaţa. Îl duce la pădure, îl aşează sub un arbore bătrîn şi îi explică: “Fiule, în mintea şi în inima fiecărui om se duce o luptă. Chiar dacă eu sînt conducătorul bătrîn şi înţelept, căpetenia poporului nostru, această luptă se poartă şi în interiorul meu.
Esta ca şi cum în mine ar trăi doi lupi imenşi: unul alb şi unul negru. Lupul alb este bun, blînd şi inofensiv. El trăieşte în armonie cu tot ceea ce se găseşte în jurul lui şi nu se simte atacat atunci cînd nimeni n-a avut aceasta intenţie. Lupul bun - stabil şi puternic datorită faptului că înţelege cine este şi de ceea ce este capabil – luptă doar dacă e corect să o facă şi cînd trebuie, pentru a se proteja pe el sau pentru a-şi apăra familia (şi chiar şi atunci o face cu măsură). Are grijă de toţi ceilalţi lupi din haita sa şi nu se comportă niciodata altfel decît este.
Dar în interiorul meu trăieşte şi un lup negru, iar acesta este foarte diferit. El este agitat, mînios, nemulţumit, invidios şi temător. Pînă şi cel mai neînsemnat lucru îl face să izbucnească într-o criză de furie. Se luptă cu toată lumea, tot timpul, fără niciun motiv. Nu poate gîndi limpede, pentru că lăcomia de a avea mai mult, mînia şi ura îl copleşesc. Dar este o mînie inutilă, fiule, deoarece această mînie nu va schimba nimic. El caută ceartă oriunde merge şi de aceea o găseşte cu mare uşurinţă. Nu are încredere în nimeni şi nu are prieteni adevăraţi.”
Bătrînul înţelept a rămas în tăcere pentru cîteva clipe, lăsînd povestea celor doi lupi să pătrundă în mintea tînărului său nepot. Apoi, s-a plecat uşor în faţă, a privit adînc în ochii nepotului şi i-a mărturisit: “Uneori, mi-e greu să trăiesc cu cei doi lupi în mine, fiindcă ambii se luptă cu înverşunare, pentru a pune stăpînire pe spiritul meu.”
Pironit locului de povestea bunicului, băiatul se agaţă de hainele lui şi îl întrebă pe nerăsuflate: “Care dintre cei doi lupi va învinge, bunicule?”
Bătrînul i-a răspuns simplu: „Cel pe care îl hrănesc, dragul meu!”
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
