„Trebuie să pui suflet cînd creezi!”
Primii apăruţi şi la ediţia din acest an a Festivalului Viei şi Vinului au fost meşterii populari. Printe măşti, vase ceramice, cergi, mărgele am întîlnit OAMENI. Oameni cu suflete mari şi zîmbete largi mi-au vorbit despre munca lor, despre harul lor, despre iscusinţa moştenită din tată în fiu. Dincolo de meşteşugul pe care, cu mîndrie, îl transmit mai departe, am descoperit şi adevăraţi povestitori. Depănînd poveşti enigmatice despre lumea satului, despre credinţele noastre sau neştiute istorii ale neamului nostru, m-au condus cu mult umor şi căldură în universul fascinant al creaţiilor populare. Poate pe viitor vom găsi lîngă fiecare meşter popular şi o laviţă unde doritorii să se aşeze spre hodină unde să asculte frumoase poveşti depănate de oameni minunaţi din a căror mîini ies lucruri uimitoare. Să sperăm că adevăratele valori culturale nu se vor pierde în avalanşa de kitsch-uri aduse de adierile occidentale.
Aneta Huşcă, meşter popular ţesător, Bîrseşti
“Ne face plăcere să venim la festival, să ne întîlnim cu ceilalţi, să ne expunem creaţiile... Nu sîntem la prima participare, nu… E bine… facem vînzare. Muncim toată iarnă pentru a face produsele cu care venim la festival. Nu prea mai ştiu oamenii să preţuiască munca noastră. Împletesc mult la o pereche de ciorapi de lînă, dar dacă cer 15 lei pe o pereche li se pare că e prea scump. De purtat, poartă... dar nu prea vor să dea banii.”
Şerban Terţiu, meşter popular – creator de măşti, Nereju
„Vin cu plăcere la acest festival, cum să nu vin în Vrancea mea? Se cumpără măştile, dar cumpără mai mult străinii decît romanii. Acum am fost la Sibiu, la Iaşi, la Galaţi şi au cumpărat mai mult străinii. Şi aici, în Vrancea, se vînd. Nu sînt scumpe dacă ne gîndim la cîtă muncă este. Sînt migăloase... şi materialul se găseşte greu. Sînt făcute din piei de capră şi de oaie, dar cu lînă mai mare. Am şi măşti din lemn... şi acestea de lemn sînt mai migăloase pentru că se lucrează mai greu lemnul. Se vînd, sînt apreciate. Dacă nu au bani să le cumpere, măcar le admiră. Şi eu mai fac reduceri dacă văd că omul îşi doreşte o mască de-a mea. Pregătesc şi 24 de elevi în acest meşteşug... să păstreze tradiţia asta. Înainte, de sărbătorile de iarnă, aveam gloată care cerea să fac măşti pentru sărbători. Acum se implică şi copiii, că i-am învăţat şi se pricep şi asta mă bucură. Aşa cum am învăţat şi eu de la tatăl meu, de la Pavel Terţiu, îi învăţ şi eu pe ei. Este un meşteşug pe care l-am învăţat din tată în fiu şi mă mîndresc că pot să îl transmit mai departe. Şi fetele mele - că am patru fete - mă ajută şi sînt bucuros că este o meserie apreciată şi preţuită şi oamenii o mai caută.”
Gheorghe Timiraş, meşter popular, Cîmpeneanca
„Eu sînt larg de vorbă, dar nu îmi place să vorbesc despre meseria mea. Nu trebuie să vorbesc eu, nu trebuie să mă laud eu, pentru că asta este făţărnicie... Deocamdată mă bucur că nu este zgomot la festival – adică ceea ce se numeşte muzică în ziua de astăzi. Dacă ar cînta „Toamna” de Vivaldi... lumea ar fi altfel. Oamenii mă cunosc, după meşteşug, după barbă... Cred că sînt apreciate obiectele create de mine pentru că unii mă întreabă dacă sînt vechi. Cînd le spun că are cîteva luni lacătul din spatele meu, spre exemplu, consideră că glumesc. Ba chiar sînt foarte interesaţi, se uită cu atenţie... le analizează. Eu nu le inscripţionez... rar le datez, dar nu mă semnez. Este o meserie din familie, de la tatăl şi de la bunicul meu... Eu vînd suficient de scump, dar este multă muncă şi... nici nu am concurenţă. În toţi aceşti ani am aşteptat să mai vină şi alţi meşteri în metal. La Vintileasca, spun cărţile, că ruşii au exploatat argint, este pe acolo o vale numită Valea argintarilor. M-am aşteptat ca de acolo să vină localnici pricepuţi în lucratul metalelor preţioase. Dar nu au venit...”
Alina Iorga, meşter popular - olar, Horezu
„Este a zecea ediţie la care participăm. Îmi place şi cum este organizat şi îmi plac şi cei care vin să vadă şi cumpărătorii... Sînt şi vizitatori şi cumpărători. Unii ne aşteaptă în fiecare an. S-a mai redusnumărul cumpărătorilor în ultimii ani, dar nu foarte mult. Întotdeauna plecăm fără marfă de aici. Pentru ce avem aici, la această ediţie, muncim cam o lună jumătate. Pînă nu facem cîte două trei sute din fiecare model nu avem cum. Pentru că sînt mai multe etape. Întîi se modelează, pe urmă se decorează, se lasă la uscat... se bagă la cuptor... şi încă altele. Noi sîntem a patra generaţie, iar copiii noştri a cincea generaţie care lucrează cu noi. Nu mai sînt tinerii foarte interesaţi, ca pe vremuri, dar totuşi sînt încîntaţi. Cîştigă şi un ban şi este o mare bucurie cînd vezi ce iese din mîinile tale şi că oamenii apreciază. Trebuie să pui suflet cînd le faci. Dacă nu pui suflet, nu iese frumos. Din păcate, oamenii nu mai pun mare preţ. Ce e ieftin, aia se vinde. Nu îi interesează că farfuria aia are smalţul subţire sau nu sînt pictate frumos... Omul caută preţurile. Acum se vinde mai mult ceramica decorativă decît cele tradiţionale.”
Anonimă, bibliotecară, Focşani
„Este foarte frumos ceea ce fac aceşti oameni. Trebuie să păstrăm tradiţiile, meşteşugurile... Ar trebui să reinventăm trecutul... pentru că uităm... plecăm peste tot, ne rătăcim în lume şi ne pierdem identitatea.”
Sondaj realizat de Dana Chiorescu
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
