Recurs la istorie
Descoperirea în 2002 a celui mai vechi schelet uman din Europa, datînd de 36.000 de ani, la Peştera cu Oase din Oltenia a redimensionat evoluţia rasei umane. Teritoriul locuit de români face parte din regiunea în care s-au aşezat tracii (indo-europeni nomazi) pe la 2500 î. Ch. După un mileniu şi jumătate, geto-dacii, „cei mai viteji şi drepţi dintre traci“, ocupau un teritoriu imens, din care făceau parte şi pămînturile Transilvaniei, Moldovei şi Valahiei.
Romanii lui Traian (97-117) îşi doreau Dacia pentru aurul ei, de aceea au pornit primul război împotriva dacilor acum 1910 ani. După cinci ani, în 106 d. Ch., Decebal a fost înfrînt şi Dacia a fost supusă unui proces intens de romanizare neîntîlnit în nicio altă parte a imperiului. Aurul extras din Munţii Apuseni în cei 165 de ani de ocupaţie romană a salvat imperiul, lingourile duse la Roma valorînd astăzi cîteva miliarde de dolari.
Populaţia daco-romană rămasă în Dacia după retragerea aureliană din anul 271 a ţinut piept şi marilor invazii de populaţii indo-europene (germanice şi slave) din secolele III-VI, în jurul anului 600 d. Ch. românii şi limba română constituind romanitatea orientală în curs de creştinare, toate celelalte triburi asiatice şi caucaziene care au trecut apoi pe aici spre vest, inclusiv ale cumanilor menţionaţi în secolul XIII, neavînd influenţe semnificative asupra caracterului latin al limbii române.
Maghiarii (cum se denumesc ei înşişi ca popor, unguri fiind numiţi de slavi, germani şi latini), popor de origine ugro-finică (alături de estonieni şi finlandezi), locuiau pe la mijlocul mileniului I al erei creştine în regiunea Munţilor Urali. Oprindu-se o vreme pe Donul mijlociu, în secolul IX sînt împinşi de chazari şi pecenegi spre vest, în 896 traversînd Carpaţii Păduroşi pentru a se stabili în Cîmpia Panonică.
Învinşi de germanii lui Otto cel Mare în expansiunea lor spre vest, maghiarii se îndreaptă spre Transilvania („Ţara de dincolo de păduri“), unde întîlnesc voievodatele lui Gelu, Glad şi Menumorut, menţionate de notarul anonim al regelui Bela al III-lea în „Gesta Hungarorum“ („Faptele ungurilor“).
În campania de cucerire a Cîmpiei Panonice, maghiarii au fost însoţiţi de secui, un amestec de populaţii turcice maghiarizate, aşezaţi iniţial alături de românii din Bihor, apoi pe Valea Tîrnavelor şi la începutul secolului XIII în marginea sud-estică a Transilvaniei (aşa-zisul ţinut Secuiesc de astăzi).
Prof. Valeriu Anghel
