Scrisoare de dor
Iubita mea, eu nu mai sint un "escu", eu sint un menestrel in solda ta, adun vocabule de dor si "" ce imi pasa? Trec rindunelele-n zbor. In seama ta ramas-au bulbii de lalele nesadite, cind a trecut iar primavara peste noi... Ma crezi? Ramine viata mea pustie si-i populata, iar, de nori si de nevoi.
Tu vezi? Cind viata mea-i pustie, ELENA UDREA face si desface. La ministerul Blondei, stii cum e: se fura ca pe mare.... Lumea tace.
Nu crede ca am bani in banca, eu am o salba de iubiri fierbinti pe care ti-o voi da, poate, la toamna, dar numai, numai sa nu minti...
Din lacrimile tale, nestemate, voi scrie curcubeu de dor; nu voi intra de-a valma, nu se poate, cind usa ti-e inchisa. Nu-i usor ca sa prefaci din lacrimi - nestemate, sa scrii de foame, sete si de dor. Ca si durerea, dragostea-i prescrisa si-atunci, iti spun ca nu-i usor: tot ce ti-am spus e simpla prozodie: nu vezi ca-i bine azi in PDL? Chiar daca tot mai bine-a fost cu "escu"... Mai bine-a fost odata. Asta e!
Corneliu Stanciu
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
Seszarea cititorului ZdV:Am găsit astăzi(n.r. duminică 5 mai 2024) în jurul orei 18:30 o cheie în parc la teatru( n.r. în Focșani)
De același autor
