Ginduri de la suflet la suflet
Cu un an in urma, un "suflet de papusa" a prins aripi de inger si a plecat prematur dintre noi, lasindu-ne o jerba de meditatii care ne framinta fiinta mai tulburator ca niciodata: "Timpul, in scurgere, va strivi vechiul trup/ Si-l va naste pe cel nou./ Curind voi fi pasare, sagetind cerul,/ Sau, poate, cal salbatic galopind peste cimpuri./ Oare atunci imi voi putea percepe libertatea?"
Oana-Diana Renea a inceput sa curga definitiv in metafore in urma unei cumplite drame: pierderea completa a vederii. Se produce insa o explozie solara interioara si in citiva ani publica cinci carti de poezie pentru copii (una in engleza), fiind primita in Uniunea Scriitorilor din Romania. Citindu-i versurile, Ana Blandiana scria in 2001: "E greu de spus daca versurile Oanei-Diana Renea sunt scrise pentru copii care seamana oamenilor mari sau pentru oameni mari care seamana copiilor, dar e sigur ca ele produc lumina acolo unde ajung, indeplinind astfel rolul dintotdeauna al poeziei, care nu e facuta sa straluceasca, ci sa lumineze".
Dupa plecarea ei in eternitate, tatal "" dascalul si filologul Victor Renea, ii aduna manuscrisele lasate si astfel vad lumina tiparului, spre sfirsitul anului trecut, doua plachete de proza pentru copii si doua de versuri, una dintre ele "" "întuneric si lumina" adresindu-se cititorilor adulti. Depasindu-si durerea fizica de a nu privi lumea si din exterior, Oana-Diana Renea ne-o reda din interior, intr-o lumina metafizica ce-i arunca in neant pe toti cei orbiti de stralucirea efemera a unor false virtuti: "în gara asta nu se vind bilete/Si nici bilete pentru ea nu sunt./Nici nume n-are scris pe vreun perete./Pe harti nu-i insemnata cu vreun punct./Din cind in cind, o voce fara vlaga/Anunta trenuri care n-au sosit/Si care, niciodata n-or sa traga/în gara cu peronul parasit./Purtind-o-n mine se darapaneaza./Nu-i inceput si nu e nici sfirsit./Doar, citeodata, sina mai vibreaza/De mersul unui tren inchipuit" "" conchide poeta in "Singuritate"
Purtind in ea "o farima de Univers", Oana-Diana Renea a vrut sa lase in urma "mai mult decit un fir de praf" sau "o picatura pe o petala alba" si a reusit. Fiecare vers al ei este o filfiire calda si protectoare a unei aripi de inger in viata si visurile noastre. (Valeriu Anghel)