Recomandate cu raspuns platit
Cind, nesperat de tandru, se-alinta primavara in ochii calzi si umezi ai unui ghiocel, in crugul diminetii se estompeaza seara si, pe sub pleoapa noptii, un cuc, ca vai de el, aduna sub rasura un cintec despre morti, refrene strecurate cu grija inspre vii. Pe cind ruleta vietii il scutura de orti, alunga ger si rele, le-aduna pe cimpii.
O umbra ca un abur se deseneaza-n aer, o inima, ca-n vise, s-a prefacut in Luna... Fuior de frunze moarte eu le adun in caier, din care torc sperante, pe cind aud cum suna trei stele singerinde sub pleoapa unui nor, ce se prefac in roua, deodata, nesperat. Iubirile-s perene, regretele nu mor, e, insa, primavara, de asta n-am uitat.
- Nu-ti sade bine, grija, cind tu imi dai fiori, te uita daca macul adoarme treaz in lan, primavaresc, femeie, dar, uite, pina-n zori, cersesc la tine doruri, sa mai cistig un ban...
Cind, nesperat de tandru, aceasi primavara se-alinta, gingureste in ochi de porumbel, eu cred ca esti femeie, tu spui ca esti fecioara, dar n-are importanta: eu te iubesc la fel.
Corneliu Stanciu
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
